Doar un român din 50 se înscrie la cursuri de calificare sau de dezvoltare personală și profesională în mod constant de-a lungul vieții, indiferent că a absolvit o instituție de învățământ superior, preuniversitar sau nu a reușit să finalizeze învățământul obligatoriu, potrivit datelor de la Eurostat. Astfel, România este penultima țară din UE în privința ponderii locuitorilor care învață pe tot parcursul vieții (life long learning – n.red.), fiind devansată doar de Bulgaria (cu 1,7% față de 2% pe plan local).În același timp, unu din trei danezi este implicat constant în programe de învățare, iar ponderea francezilor, a olandezilor și a britanicilor care învață continuu depășește 16%.
Datele colectate de Eurostat iau în calcul persoane cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani care au fost implicate în 2013 în programe de educație (chiar și de training) în ultima lună dinaintea realizării sondajului.
„Știam că România nu stă bine la acest capitol, însă nu mă gândeam că în 2013 România ar putea fi tot la coada clasamentului. Sigur, noi încă nu avem o cultură în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții, încă primează mentalitatea potrivit căreia înveți doar la vârsta potrivită, nu tot timpul”, precizează Paloma Petrescu, fost secretar de stat în Ministerul Educației.
Totuși, ea susține că după Revoluție, dar în special după anul 2007, România a început să aloce bani pentru programe de tip „învățare pe tot parcursul vieții”, cu ajutorul fondurilor europene, în mare parte, prin care s-a încercat calificarea, recalificarea sau instruirea atât a adulților care nu au reușit să treacă de învățământul obligatoriu, cât și a celor care au intrat în șomaj la vârsta de peste 40 sau 50 de ani și pentru care găsirea unui loc de muncă este aproape o „misiune imposibilă”. De altfel, chiar și datele de la Comisia Europeană arată că, prin fonduri europene, României i s-au alocat bugete în valoare de aproape 7 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013 pentru programe de învățare continuă.
„Cred că nu au fost luate în calcul și persoanele care au trecut prin astfel de programe. Totuși, este clar că ține și de o mentalitate complet diferită a românilor față de educație versus cea a danezilor. În Danemarca, spre exemplu, există cursuri de pregătire care se fac în universități private sau de stat special pentru persoane aflate în prag de pensionare sau care deja au intrat la pensie”, mai spune Petrescu.
Mai mult, în opinia sa, încă există mulți părinți care nu au reușit să atingă nici măcar un nivel de educație de bază, mai ales în mediul rural, și care consideră că cei mici mai bine muncesc decât să meargă la școală pentru că acolo nu au ce învăța. Astfel, copiii nu au cum să deprindă obiceiul de a se instrui, de a învăța constant chiar și când trec de perioada de maturitate.
Pe de altă parte, Miriana Matei, director de resurse umane al al furnizorului de echipamente și servicii pentru industria energetică Schneider Electric, spune că, din experiența proprie de recrutare, cei care vin la interviurile de angajare sunt interesați în proporție de aproape 100% nu doar de salariul pe care l-ar putea primi, ci și de oportunitățile de dezvoltare profesională și personală (traininguri, spre exemplu).
„Și aici nu mă refer numai la tinerii abia ieșiți de pe băncile facultăților, care de la început acceptă să intre întâi într-un program de training la job, ci și la specialiști, la middle și top manageri care și-au dat seama că dacă nu învață în mod constant rămân în urmă și nu mai au avantaje competiționale”, adaugă Miriana Matei.
În prezent, media la nivelul UE în ceea ce privește ponderea populației care învață pe tot parcursul vieții este de 10,5%, nivel similar cu cel la care România și-a propus să ajungă până la finalul anului 2020.
0 comments :
Trimiteți un comentariu