Paradoxul exporturilor: ponderea mijloacelor de transport s-a dublat într-un deceniu, dar puterea României în lume la exporturi a trecut de la „material rulant“ la „oi și capre vii“

Exporturile României s-au dublat în ultimul deceniu ca valoare, de la 22 miliarde de euro în 2005  la un total estimat de 53 miliarde de euro în 2014, iar ponderea mijloacelor de transport în exporturi a crescut de la 25% la 42%, însă puterea României în lume la exporturi a trecut de la produse industriale la materii prime agricole.

Astfel, în 2012, de când sunt ultimele date disponibile, primele cinci produse la care România avea cea mai bună cotă de piață la nivel internațional în total exporturi erau „oi și capre vii“, cu 19% din exporturile mondiale, „fir de mătase“, cu 17%, „semințe de floarea-soarelui“, cu 12% din exporturile mondiale, „fir de aluminiu“ și „schimbătoare ionice“, cu câte 5%.

Deci doar două din cele cinci produse sunt industriale, iar gradul de prelucrare al lor este redus.

În schimb, în 2002, România avea 8% din piața mondială a exporturilor de componente pentru material rulant, 8% la „părți de încăl­țăminte“, 6% la „sticlă“ și 5% la „câ­nepă“.

În 2002, patru din cinci produse erau industriale, în 2012 doar două. Este o performanță să treci de la lider la exporturi de material rulant la cele de capre vii?

Totuși, exporturile României au avut un ritm susținut de creștere în ultimul deceniu, iar în anii de criză 2010-2013 chiar au reușit să fie motorul întregii economii. O explicație este că economia românească a devenit în ultimii 10 ani supradependentă de exporturile Re­nault de la Pitești, Ford/Craiova și ale fur­nizorilor de componente auto am­plasați mai ales în Transilvania.

Și iată că deși se apreciază că România a devenit un nume în lume la producția auto ca urmare a celor două investiții, iată că această piață este atât de aglomerată încât România nu atinge nici măcar 1% din exporturile mondiale de mașini, piață unde Japonia, Coreea de Sud sau Germania sunt la niveluri imposibil de atins în următoarele decenii.

Astfel, la material rulant România a pierdut cotă de piață în lume până la circa 1% astăzi, iar la sticlă nici nu mai contăm în lume!

Mulți analiști se întreabă: la ce este România bună în lume în acest moment și pe ce trebuie să focusăm ca să contăm în lume. Răspunsul este: unde avem cele mai mari cote de piață la nivel mondial. Și ce ne arată datele: că suntem puternici în lume la „oi și capre vii“, la „fir de mătase“ și „semințe de floarea-soarelui“.

Am crescut la exporturile de automobile și componente, dar ce facem cu producția de sticlă, de vagoane, de locomotive, de utilaj petrolier, de îngrășăminte, de PVC sau de hârtie?

Expoturile României au avut o dinamică bună per total în acești ultimi zece ani, dar iată că atunci când ne comparăm cu exporturile altor țări din lume nu mai suntem așa de buni, ci chiar alergăm mai încet la multe sectoare.

Este pe un drum bun o economie care pierde cote de piață mondială la material rulant/încălțăminte/sticlă și câștigă la oi și capre vii/semințe de floarea-soarelui? Probabil că se vor găsi destui să susțină că da, dar nu-i ascultați.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Sorin Pâslaru