„Dacă vrei să angajezi un programator sau un reprezentant medical, e o dramă“, spunea în 2006, la prima conferință de HR organizată de Ziarul Financiar, Adrian Stanciu, managing partner al companiei Human Synergistics. Au trecut zece ani de atunci, iar declarația lui Stanciu, pe care am regăsit-o citind articolul pe care l-am scris după conferința din 2006, a rămas la fel de actuală.Programatorul a devenit angajatul care nu trebuie să aplice cu CV-ul când vrea un nou loc de muncă. E suficient un profil pe un site de socializare de business ca să primească oferte în fiecare zi, iar salariile sunt de aproape trei ori mai mari față de media pe economie (în 2006 erau cu doar 50% mai mari, respectiv 1.200 de lei).
În IT, salariul mediu este în prezent de 4.200 de lei net pe lună, iar cei 100.000 de oameni care lucrează astăzi în servicii informatice și telecomunicații sunt „fericiții“ crizei pentru că în cazul lor restructurările și reducerile de salarii nu au fost luate în calcul de angajatori.
Angajații din IT i-au detronat în 2014 pe salariații din bănci în topul celor mai mari salarii din economie în condițiile în care în urmă cu zece ani raportul era de 2 la 1 în favoarea bancherilor. Tot ei, cei 100.000 de oameni din IT și telecomunicații, produc cât 300.000 de angajați din construcții și 3 milioane în agricultură, iar rolul lor în creșterea PIB-ului a devenit decisiv. Dar sunt prea puțini.
Deficitul de programatori rămâne însă marea dramă a economiei românești în condițiile în care învățământul nu ține pasul cu cererea din viața reală a companiilor. Cei 6.000 - 7.000 de absolvenți de facultăți de calculatoare pe an sunt insuficienți pe o piață în care orice nou intrat „fură“ angajați de la concurență sau își trimite oamenii de HR la studenții din anul întâi de la calculatoare să-i recruteze.
Cât timp școala românească nu se va adapta la cerințele din piața muncii, vom continua să avem absolvenți de management când businessul strigă după competențe tehnice. Vom continua să pregătim medici care să plece pe salarii de cinci-șase ori mai mari în Franța sau Germania pentru că în România un rezident câștigă 1.200 de lei pe lună. Iar dacă nu-i ajung cei 1.200 de lei lunar poate alege să fie reprezentant medical al unui gigant farmaceutic cu un salariu cel puțin dublu, dar într-un job care nu are nicio legătură cu meseria pentru care s-a pregătit șase ani. Iar reprezentantul medical din 2006, despre care spunea Adrian Stanciu că e greu de găsit, este acum medic specialist în Germania și câștigă 4.000 - 5.000 de euro pe lună. Cine pierde în ambele cazuri? O țară care în statistici are sub 20 de milioane de locuitori și care începe să piardă în fiecare an câte 20.000 - 30.000 de nou-născuți în favoarea Germaniei, Franței, Italiei sau Spaniei, unde s-au stabilit cel puțin 2,3 milioane de români.
0 comments :
Trimiteți un comentariu