Tratarea punctuală a problematicii RCA, problema de „actualitate eternă“, abordată prin prisma efectului și ignorării cauzei, perpetuează instabilitatea relației dintre asigurat și asigurător ca urmare a nesoluționării problemelor structurale.În toate țările, autoritățile și asociațiile profesionale încearcă să rezolve cât mai eficient problematica asigurărilor de răspundere civilă auto, asigurare care este obligatorie și drept urmare de interes public, fără să identifice o soluție universal valabilă, cu rol de panaceu. Impactul semnificativ al acestei asigurări asupra pieței, în ansamblul ei, se datorează numărului mare de asigurați/beneficiari, precum și faptului că reprezintă o protecție financiară a asiguraților față de daunele provocate terților. Totodată, nu poate fi neglijată ponderea semnificativă a asigurărilor RCA în volumele de business ale societăților de asigurare, pe fondul existenței unei rate mari a daunalității.
Prin urmare, orice vulnerabilitate a acestui segment se răsfrânge asupra întregii piețe a asigurărilor, a credibilității produsului și nu în ultimul rând a nivelului de încredere a asiguraților în sistem. Nu există un sistem perfect, care să armonizeze atât nivelul primelor, cât și plata despăgubirilor și calitatea serviciilor, dar cu toate acestea în unele state europene au fost identificate soluții care pot îmbunătăți modul de funcționare a acestui tip de asigurare.
În încercarea de a soluționa cât mai eficient problematica RCA, atât din punctul de vedere al costurilor, cât și al timpului de regularizare a daunelor, respectiv al plății despăgubirilor, societățile de asigurare din mai multe țări ale UE au intervenit asupra cauzei funcționării defectuoase a sistemului, implementând voluntar „mecanismul decontării directe“.
Modificând filozofia de lucru, prin acest mecanism persoanele păgubite în urma unor accidente rutiere nu vor mai fi despăgubite de asigurători „străini“ lor, ci de propriii asigurători RCA aleși pe baza încrederii și credibilității. Piața trebuie să-și creeze mecanisme viabile și să promoveze o competiție sănătoasă, bazată în principal pe calitatea serviciilor furnizate postvânzare. Cu titlu de exemplu, în Italia mecanismul compensării directe a devenit obligatoriu începând cu anul 2007, fiind introdus voluntar încă din anul 1978. În țări, precum Belgia, Franța, Grecia, Polonia, Spania acest mecanism se practică de către societățile de asigurare pe bază voluntară. Asigurătorii din aceste state au aderat la acest mecanism din motive ce țin de creșterea calității serviciilor, respectiv de soluționarea mai rapidă si mai corectă a daunelor, acordându-i astfel clientului respectul cuvenit.
Asigurarea RCA, prin componenta sa socială, trebuie să conducă indubitabil și la o responsabilizare mai mare a asiguraților din perspectiva comportamentului în trafic, iar componenta bonus – malus, ca factor de ajustare a primei, ar trebui să reprezinte mecanismul necesar individualizării riscului și implicit a nivelului de preț asociat acestuia.În cadrul modelului existent în România, model ce pare a fi depășit moral, calitatea serviciilor este irelevantă, factorul decisiv fiind prețul. Inițiative de „reformatare“ a sistemului au existat de-a lungul timpului și în România, dar au rămas la stadiul de proiect. Pentru o funcționare eficientă este necesară adoptarea de măsuri care să trateze cauza disfuncționalităților asigurării RCA, inclusiv prin introducerea mecanismului de decontare directă, care ar putea conduce la schimbarea mentalității asiguraților în alegerea asigurătorului și la crearea unui sistem viabil.
0 comments :
Trimiteți un comentariu