Adrian Vasilescu, BNR: De ce desenează BNR hărți ale riscurilor

Un titlu care, la prima vedere, nu e prin nimic incitant: „Raport asupra stabilității financiare – 2016“. Și totuși, documentul Băncii Naționale cu acest titlu, făcut public înainte de Paști, a stârnit dispute aprinse. Și asta nu pentru că starea financiară a țării în al șaptelea an de la izbucnirea crizei ar preocupa un public larg ori ar fi o temă de interes pentru politicieni sau pentru formatorii de opinie. Și nici faptul că, deși lumea este încă instabilă, iată, Banca Națională a României reușește să prezinte un raport care se intitulează „al stabilității financiare“. Dacă subiectul nu face rating sau nu aduce un plus de capital electoral… nu este important.

Așa au stat lucrurile o zi, poate două, cât timp a fost citită doar coperta. Așa cum se întâmplă deseori în spațiul nostru public. Până într-o zi când cineva, un parlamentar, a mers dincolo de copertă și, parcurgând prima pagină, a fost scandalizat de tabloul intitulat: „Harta riscurilor la adresa stabilității financiare“. Nu era o noutate. Nu pentru întâia dată BNR publica o hartă a riscurilor. Acum însă cap de listă era trecut în careul numit „risc sistemic sever“ – și încă având săgeata îndreptată în sus – „cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar“. Cu alte cuvinte, preocupările unor parlamentari pentru intervenții ale statului în sistemul financiar-bancar cu legi populiste.

A fost o zi agitată. Au fost rostite negări vehemente. Seara, la un post TV, chiar un vicepremier s-a grăbit să afirme: „Eu m-am speriat aseară când am auzit de riscul sistemic. Am căutat în acest raport un studiu, niște date cu care lucrează de obicei bancherii. (…) În acest moment nu am găsit în argumentația Băncii Naționale acest risc major, care cică ar veni din legislație“.

Ciudat! Argumentele autorilor raportului se înșiră pe zeci de pagini. Iar concluzia este că au fost identificate „un risc sistemic sever, trei riscuri sistemice ridicate și în creștere, trei riscuri sistemice moderate și un risc sistemic redus“. Pentru prima oară de la publicarea hărții riscurilor, fiind identificat un risc sistemic sever.

În anii crizei, cele mai multe țări ale lumii au devenit atente la dinamica incertitudinilor, riscurilor și vulnerabilităților. Și, cu deosebire, la impactul acestora asupra stabilității financiare. Simțind nevoia de avertizoare puternice, s-au grăbit să înființeze instituții specializate, în care au concentrat profesioniști în problematici financiar-bancare. Misiunea lor: să detecteze pericolele care amenință sistemele macroeconomice și să trimită semnale guvernelor, altor autorități cu responsabilități în aceste domenii. Scopurile fiind:

1) întărirea rezistenței la șocuri;

2) identificarea și analizarea informațiilor despre evoluția riscurilor sistemice;

3) prevenirea și diminuarea riscurilor sistemice;

4) contribuția sustenabilă a sistemului financiar la creșterea economică.

În materie de riscuri, judecățile corecte sunt bazate pe numere și pe calcule, pe analize matematice, statistice, economice, psihologice, sociologice, istorice și nicidecum pe exprimări aruncate „la plesneală“. Pentru că eșecurile pot fi catastrofale și cu un impact devastator. Iar în gestionarea riscurilor niciun detaliu nu poate fi ignorat. Peter Bernstein, în minunata lui carte „Împotriva zeilor“, dă un exemplu pe cât de spectaculos, pe atât de relevant. În timpul războiului, când Moscova era supusă unor șiruri de raiduri aeriene germane, într-o noapte de iarnă un ilustru profesor de statistică rus a coborât în adăpostul antiaerian din cartierul în care locuia. Nimeni nu-l mai văzuse până atunci în adăpost. Apropiații îi cunoșteau teoria: „În Moscova locuiesc șapte milioane de oameni. De ce m-ar nimeri tocmai pe mine“. Așa că, mirați de apariția lui în adăpost, l-au întrebat ce s-a întâmplat. Profesorul a explicat: „În Moscova există șapte milioane de locuitori și un elefant. Aseară au nimerit elefantul“.

Banca Națională întâmpină riscurile cu departamente de analiză dintre cele mai specializate. Și cu instrumente dintre cele mai sofisticate. Iar riscuri dintre cele mai diferite, mici, mijlocii, mari sau foarte mari nu sunt niciodată excluse. Nici chiar în vremuri normale. Acum însă sunt vremuri excepționale și plouă cu riscuri. Și niciun risc, oricât ar fi de singular, nu poate fi lăsat în afara unor strategii de intervenție. Îmblânzirea riscurilor fiind o legitate obiectivă.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Adrian Vasilescu