Vin zile negre pentru Turcia: Societatea este puternic polarizată, armata este la pământ, iar miracolul economic al lui Erdogan apune

• Societatea este polarizată • Armata este mai slabă ca niciodată, iar ISIS pândește orice slăbiciune •  Nici investitorii nu mai au încredere în miracolul economic al lui Erdogan care a reușit să dubleze puterea de cumpărare a turcilor într-un deceniu

Lovitura de stat eșuată îl va încuraja pe Recep Tayyip Erdogan să lupte cu și mai multă patimă pentru cât mai multă putere. Președintele turc va folosi și mai mult instrumentul care i-a adus până acum succes, dezbinarea, iar răzbunarea sa pe opozanți va fi dură, dacă nu brutală.

Turcia este poate cel mai important membru al NATO din regiune, având a doua armată ca mărime din alianța nord-atlantică și o deschidere uriașă la Marea Neagră și Marea Mediterană.

Turcia este un element-cheie în lupta contra ISIS, în jocurile de putere din Siria și din Orientul Mijlociu și în strategia UE de rezolvare a crizei refugiaților. Mai im­portant, Turcia a fost până acum un aliat al SUA și al Europei, deși unul problematic. De asemenea, Turcia are o poziție stra­tegică pe rutele comerțului cu energie din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Europa.

Analiștii atrag atenția că această țară, amenințată deja cu o insurgență kurdă, va deveni și mai instabilă. Erdogan și partidul său islamist au câștigat alegeri după alegeri, dar au renunțat la orice pretenție de a-i guverna pe toți turcii. Dovadă sunt pro­testele sociale de amploare, și violente, din primăvara anului 2013. În ultima vreme, izolat de Occident, Erdogan și-a intors fața către Moscova.

Dacă președintele Erdogan era în trecut un aliat enervant al Europei și Ame­ricii, acum, că a supraviețuit unei lovituri de stat militare, va fi capabil de aproape orice. Lovitura de stat a demonstrat că paranoia sa este întemeiată (în 2011, un întreg nivel de top al armatei turcești a demisionat ca răspuns la arestarea unor oficiali de rang înalt acuzați că pun la cale o lovitură de stat). În ultimii ani, președintele a dat vina pe atacurile ocultei financiare, mai ales americane, pentru problemele economice ale țării. Locotenenții săi au întemnițat ziariști și au deschis 1.800 de cazuri penale contra unor persoane acuzate că îl „insultă pe președinte“, notează The Telegraph. Au fost acuzați chiar și copii. Politicienii lui Erdogan au modificat instituțiile statului astfel încât acestea să întărească puterea președintelui. În poziții-cheie din armată, poliție, servicii de informații, din sistemul judiciar și din educație au fost plasați loialiști.

Oamenii de afaceri ostili con­ducerii au fost marginalizați. În ultimele luni se dezbate intens dacă nu cumva constituția ar trebui schimbată astfel încât să nu mai consfințească secularismul, ci islamismul. Actuala constituție, făcută sub conducere militară în 1982, conține principiul secula­rismului în articolul 2. De atunci, armata continuă să se considere apărătorul secularismului.

Vicepreședintele partidului de gu­vernământ AKP a cerut acum rein­troducerea pedepsei cu moartea pentru ca puciștii să fie executați. După lovitura de stat eșuată au fost arestați peste 1.000 de membri ai armatei și au fost disponibilizați mai mult de 2.000 de judecători și pro­curori. Au fost arestați 10 membri ai consiliului de stat.

Mulțimea proguvern a atacat brutal pe oricine era perceput ca anti-Erdogan sau antiguvern. Turcia are în față zile negre, notează The Guardian.

„Turcia este o societate extrem de divizată și polarizată, iar fostul premier, acum președinte, Tayyip Erdogan este o figură extrem de polarizatoare. A condus țara în direcția unei divizări mai mari din cauza dorinței sale de a instaura o pre­ședinție executivă“, explică pentru PBS Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia.

Erdogan a demonizat pe toată lumea, iar „aceasta face parte din polarizarea din această țară“, spune și David Phillips, directorul „Programului de construire a păcii“ al universității Columbia. „Dacă pune în practică «justiția învingătorului», epurând armata și sistemul judiciar și eliminându-și oponenții în acel proces de polarizare,Turcia va deveni mai instabilă“, a spus el.

Insurgența unei părți din armată arată cât de divizată este Turcia.

„Unul dintre membrii importanți ai NATO se va confrunta acum cu o criză severă în armată. Mulți ofițeri sunt acum în arest. Este o mare oportunitate pentru PKK, grup militant al kurzilor, și pentru ISIS să acționeze pentru că avem acum probabil cea mai slabă armată din istoria Republicii Turce“, a spus pentru Business Insider Aykan Erdemir, fost parlamentar turc și asociat la Foundation for the Defense of Democracies.

Primul vinovat indicat - și aceasta foarte rapid - de Erdogan pentru lovitura de stat este fostul său aliat, clericul Fethullah Gülen, care trăiește  în autoexil în America. Ankara a cerut extrădarea sa, iar oficiali turci au sugerat că SUA i-au sprijinit pe ascuns pe liderii revoltei mi­litare. Înainte de tentativa de lovitură de stat, Erdogan a încercat o apropiere de Rusia. În timpul evenimentelor, Turcia a în­chis spațiul aerian de deasupra bazei NATO din Incirlik, forțând asfel aero­na­ve­le militare să rămână la sol și stoparea ope­rațiunilor militare americane contra ISIS.

Clericul Fethullah Gülen, de la aliat la dușmanul de moarte al lui Erdogan

Încă de la început, pentru Erdogan a fost clar cine este în spatele loviturii de stat: un imam septuagenar și extrem de influent cu numele de Fethullah Gülen, autoexilat în SUA din 1999. Erdogan îl acuză încă din decembrie 2013, când a avut loc ceea ce el a descris a fi „o tentativă de lovitură de stat” (un scandal de corupție implicându-i pe președinte și pe apropiați de-ai săi), de introducerea în stat a unei „structuri paralele”, recatalogată de justiție drept „organizație teroristă armată“, scrie Le Figaro. Din anii 1970 guleniștii, o mișcare islamică, au început să-și construiască influența în instituțiile statului, inclusiv în armată - începând cu jandarmeria, unde verificările trecutului erau laxe, activiștii și-au croit încet drum spre lanțul de comandă.

Când Erdogan a simțit că puterea lui Gülen a devenit prea mare, relațiile dintre partidul de guvernământ AKP și guleniști s-au deteriorat, notează Stratfor. În 2014 administrația lui Erdogan a recurs la epurări masive în instituțiile statului și în media pentru erodarea influenței clericului, însă în armată aceste acțiuni au fost ineficiente. Mulți simpatizanți guleniști există în rândul aviației militare, ceea ce ar explica folosirea unor avioane de război și elicoptere în încercarea de lovitură de stat. Tocmai acești  guleniști, în niciun caz aliați cu apărătorii secularismului din armată, par să fie responsabilii pentru încercarea de răsturnare a puterii. De aceea Ankara va insista probabil energic pe extrădarea lui Gülen din SUA. Clericul a respins acuzațiile că a orchestrat lovitura de stat, sugerând în schimb că Erdogan a pus totul la cale. Un destin ciudat al unei relații care în trecut a dat roade.

Gülen, care l-a ajutat pe Erdogan să ajungă la putere, și-a început cariera ca imam în Izmir în anii 1960, scrie Financial Times. Mișcarea Gülen insistă de mult timp pe importanța educației (au școli și în România) – susținători ai clericului au o rețea vastă de școli în Turcia și în alte țări. În timp ce mulți dintre suporterii AKP, partidul lui Erdogan cu rădăcini islamice, sunt oameni de afaceri, guleniștii se simt adesea mai confortabil lucrând în aparatul birocratic al statului (astfel ei l-au putut ajuta pe Erdogan să ajungă la putere). De asemenea, guleniștii au promovat procese politice contra inamicilor comuni ai lui Gülen și Erdogan, mai ales contra celor din armată sau contra ordinii laice. Sute de oameni au fost arestați și reținuți, inclusiv jurnaliști care au scris cărți despre influența lui Gülen în statul turc.

Gülen a plecat în SUA în 1999 sub amenințarea persecuției în timpul unei campanii contra islamiștilor.

Investitorii au reacționat prompt atacând lira turcească

Lira turcească s-a prăbușit cu 5% pe piețele americane în ultimele ore de tranzacționate de vineri, cel mai accentuat declin de o zi din 2008, ceea ce arată cât de vulnerabilă este economia turcească în fața nesiguranței. Veștile despre încercarea de lovitură de stat din Turcia au trimis investitorii la adăpost, situație reflectată în creșterea valorii obligațiunilor americane. Vineri, lira s-a depreciat până la  3,03 unități pentru un dolar.

Economia turcească este puternic dependentă de capital pe termen scurt pentru reducerea deficitului uriaș de cont curent. Atacurile teroriste și lupta contra kurzilor din ultimele luni au accentuat starea de nesiguranță.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru