
Dincolo de limbajul de lemn (“fluxul de contribuabili”), ceea ce iese în evidență și din aceste anunțuri este mentalitatea cu care funcționarii ANAF privesc spre exterior (“contribuabili”): așa-numitul sistem de management nu pare gândit să grăbească rezolvarea unor probleme, să accelereze rezolvarea cererilor, soluționarea petițiilor ci să optimizeze inevitabilul - “timpul de așteptare”. ANAF egal așteptare.
Ce se află în spatele anunțurilor insistente privind timpul redus petrecut în “flux” după implementarea unui “nou sistem de management”? Un banal aparat de emitere a bonurilor de ordine, care este însă, defect, după cum o arată un anunț tipărit pe o coală A4, coală care, exact cum te-ai aștepta într-o instituție publică din România, este lipită neglijent cu mai multe benzi de scotch maro direct peste ecranul automatului. De notat că acest automat nu este așezat la intrare, eventual lângă o persoană care să îți poată da relații despre ghișeul la care trebuie să te duci pentru a rezolva o problema, ci undeva în interior, lucru care, s-ar putea spune, nu este de natură să optimizeze circulația contribuabililor către “fluxuri”.
Nu este o noutate pentru sistemul public, dar totuși trebuie menționat că întreg spațiul de interacțiune al funcționarilor cu “fluxurile de contribuabili” este plin de negații și de mesaje de avertisment către vizitatori: atunci când merge, automatul de bonuri de ordine, adică “noul sistem de management al fluxului de contribuabili”, nu eliberează bon de ordine pentru mai multe ghișee; la micul geam de termopan unde vizitatorii sunt anunțați că se vând registre tronează un anunț “NU AVEM REGISTRE”.
Dar imaginile spun mai mult decât alte 2.000 de cuvinte.
0 comments :
Trimiteți un comentariu