♦ Digitalizarea nu mai este o tendință în companii, ci o rutină ♦ Însă relația dintre ANAF și contribuabili rămâne în mediul „offline“, la nivelul transmiterii unor plicuri cu înștiințări către contribuabili care nu ajung la destinatar.Companiile locale au început să folosească din ce în ce mai multe softuri pentru a-și eficientiza activitatea și pentru a livra produse și servicii cu valoare adăugată mai mare, însă în ceea ce privește taxarea situația este departe de realitatea din economia privată.
„O administrație fiscală modernă este o entitate care îți livrează toate informațiile și care te supraveghează în detaliu fără să te deranjeze, cu ajutorul digitalizării. Este necesară informatizarea ANAF, pentru că anual 40% dintre plicurile trimise de ANAF către contribuabili se întorc, ceea ce înseamnă un cost total de 10 milioane de euro“, a spus Dragoș Doroș, director, Tax, în cadrul firmei de audit și consultanță KPMG, în cadrul evenimentului organizat ieri de KPMG în parteneriat cu ZF „Cum va modela economia digitală fiscalitatea?“. El a spus că patru din zece plicuri trimise de Fisc către firme nu își găsesc destinatarul pentru că multe firme s-au mutat din sediul pe care l-au înregistrat inițial la Registrul Comerțului, iar o soluție digitală în acest sens întârzie să apară de vreme ce proiectul de digitalizare a Fiscului românesc în parteneriat cu Banca Mondială a fost blocat.
Pe de altă parte, la nivel global impozitarea în mediul digital este o temă de mare actualitate. Totuși, statele nu au reușit să se pună de acord cu privire la cum ar trebui taxate trazacțiile unor companii care nu au un sediu fizic.
„Există preocupări la nivel internațional privind impozitarea unor companii cum ar fi Airbnb (platforma prin care pot fi închiriate locuințe direct de la proprietari – n.red.) ale căror venituri obținute sunt generate în jurisdicții unde prezența fizică a companiei nu există“, a spus Ramona Jurubiță, Deputy Senior Partner, Head of Tax & Legal în cadrul KPMG.
În 2017, multe companii românești au făcut primii pași către automatizarea proceselor aferente funcțiilor financiare cu ajutorul roboților, iar 2018 va fi anul în care firmele vor folosi din ce în ce mai mult soluții care folosesc inteligența artificială. Totuși, schimbările legislative frecvente întârzie procesul de digitalizare din companii.
„Transformarea digitală nu mai este un trend, ci este ceva ce deja se întâmplă. Poate vă amintiți anul trecut despre provocările din domeniul taxelor. Am avut clienți care lucrau cu 17 scenarii diferite de buget ca urmare a schimbărilor de legislație. Oamenii se întrebau dacă folosesc instrumentele IT corecte, ne întrebau ce să folosească“, a spus René Schöb, Partner, Tax în cadrul KPMG. El a mai spus că viteza cu care au venit propunerile de modificări legislative și modificările de anul trecut a fost foarte mare. „Văzând câte se întâmplă, cine să îndrăznească să introducă softuri de automatizare anul trecut, cu atâtea schimbări, pentru a-și eficientiza activitatea și pentru a se concentra pe business propriu-zis?“, a mai spus Schöb.
Digitalizarea trasează o serie de tendințe și pe piața muncii, fiind necesară atât pentru creșterea eficienței, cât și pentru a acoperi o parte din problema lipsei de specialiști cu care se confruntă angajatorii.
„Credem că problema deficitului de personal va continua și anul acesta, iar tehnologia va avea un impact semnificativ asupra forței de muncă, în timp ce procesele de resurse umane vor fi din ce în ce mai digitalizate“, a spus Mădălina Racovițan, Partner, Tax, Head of People Services în cadrul KPMG.
Transformarea digitală va afecta toate sectoarele de activitate și va genera, de asemenea, provocări și riscuri legale și de conformitate.
Una dintre principalele oportunități este utilizarea semnăturilor electronice în vederea încheierii anumitor acte juridice prin utilizarea documentelor electronice, spun experții.
„Acest lucru ar putea ajuta companiile să economisească timp și bani. Cu toate acestea, există provocări care derivă din cadrul de reglementare, atât cel european, cât și cel local, cu privire la riscurile pe care le comportă tipul de semnătură electronică utilizat și de natura contractului sau a documentului electronic în general (contracte cu clienți, parteneri comerciali sau documente interne)“, a spus Sebastian Olteanu, Managing Partner al TMO Attorneys at Law în asociere cu KPMG Legal.
Anul 2018 aduce un set de noi reglementări pe care firmele trebuie să le implementeze, iar nu de puține ori sunt folosiți roboți pentru centralizarea acestor date.
„Ne apropiem de luna martie, probabil că ne-am obișnuit să întocmim raportul de prețuri de transfer pentru anul anterior până la finalul acestei luni, însă a mai apărut ceva. Data de 25 martie 2018 este termenul-limită pentru depunerea notificărilor din cadrul mecanismului de raportare pentru fiecare țară în parte, aplicabil firmelor care fac parte din grupuri multinaționale cu o cifră de afaceri consolidată de peste 750 de milioane de euro. Practic, acum roboții strâng informații despre toate societățile din grupurile multinaționale, de la număr de angajați, capital social etc. și se creează o groază de probleme legate de armonizarea datelor contabile din fiecare țară“, a explicat Teodora Alecu, Director, Tax în cadrul KPMG.
Ramona Jurubiță, Deputy Senior Partner, Head of Tax & Legal, KPMG
Anul trecut ne puneam întrebarea dacă intrăm într-o nouă eră a fiscalității. Veneam din 2016, un an care din punctul de vedere al mediului de afaceri a fost bun, pentru că am beneficiat de unele reduceri fiscale. Atunci ne doream stabilitate, nu mai voiam să avem surpriza unor modificări legislative peste noapte. Ei bine, lipsa stabilității fiscale a devenit în sine o «taxă» suplimentară.
Aproape zilnic citim în presă titluri care transmit cât de multe discuții în contradictoriu există pe tema taxelor, între consultanți și autorități, între consultanți și presă, între contribuabili și autorități. Având în vedere schimbările din economie, este important, mai mult ca oricând, să ne concentrăm discuțiile nu atât pe faptul că X nu și-a plătit impozitele sau că autoritatea Y nu a colectat destul, ci pe ceea ce trebuie să însemne un comportament fiscal responsabil și cum putem să îl propagăm în economie.
Dacă până nu demult discuțiile în care erau implicați consultanții fiscali se limitau strict la aspectele tehnice, în ultima perioadă rolul nostru s-a schimbat, în sensul promovării unei fiscalități responsabile. Spre exemplu, anul trecut, încă de la începutul anului am transmis autorităților un semnal de alarmă în ceea ce privește limitarea aplicării scutirii de impozit pentru o parte dintre programatori, iar punctul nostru de vedere a fost luat în considerare și legislația s-a ajustat. Am continuat cu poziții clare, ferme și documentate în ceea ce privește o serie de modificări majore în domeniul fiscal: impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri, plata defalcată a TVA sau măsurile privind impozitarea muncii.
Dacă vorbim despre impozitare responsabilă, trebuie să spunem că impozitarea în mediul digital a rămas cu mult în urmă și la nivel internațional, iar România nu face notă discordantă.
Impozitarea în mediul digital este o temă de mare actualitate și este important ca noi, consultanții fiscali, să aducem această temă în discuție chiar înainte de a fi redactată într-un text de lege.
Nu există încă un consens astfel încât statele să se pună de acord cu privire la impozitarea în mediul digital, cum este, de exemplu, situația unor companii precum Airbnb (platforma prin care pot fi închiriate direct de la proprietari camere, case sau apartamente - n. red.) ale căror venituri obținute sunt generate în jurisdicții unde prezența fizică a companiei nu există. De ce? Pentru că prevederile legislative în vigoare se referă mai degrabă la o prezență fizică a unei companii, iar discuțiile la nivel european merg înspre următoarea direcție: cum aloci direct veniturile și profiturile în statul sursă a veniturilor versus statul de rezidență al companiei? Pentru că trebuie să existe o alocare corectă între aceste două jurisdicții. Comisia Europeană propune mai multe soluții de impozitare, care încă sunt în proces de consultare, însă pe termen lung se are în vedere crearea unor sedii permanente digitale pentru companiile care generează venituri acolo unde nu au prezență fizică.
Mădălina Racovițan, Partner, Tax, Head of People Services, KPMG
Există o serie de tendințe pe piața muncii care țin de aspecte strategice, nu mai putem vorbi de pansamente pe termen scurt. Toți lucrăm cu echipe formate din generații diferite, cu stiluri de lucru diferite, iar preocuparea pentru oameni este generală.
Credem că problema deficitului de personal va continua și anul acesta, iar tehnologia va avea un impact semnificativ asupra forței de muncă, în timp ce procesele de resurse umane vor fi din ce în ce mai digitalizate.
Din punct de vedere fiscal, anul 2017 a adus o serie de modificări, care au generat eforturi de implementare și costuri fiscale. Știm cu toții că au curs tone de cerneală în ultimele 2 – 3 luni pentru OUG 79 (privind transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat) și OUG 82 (privind obligativitatea angajatorului de a chema reprezentanții salariaților la negocieri colective până pe 20 decembrie 2017).
OUG 79 este deja aplicabilă, însă trebuie să reținem că acum este în Camera Deputaților, în proces de aprobare pentru a deveni lege. De aceea există încă o serie de incertitudini, iar mulți dintre angajatori nu au mărit salariile brute, ci au preferat să ofere diverse prime, indemnizații de compensare a pierderii la nivelul salariilor nete ale angajaților. Însă această metodă creează destul de multe dificultăți în practică, pentru că sunt unele drepturi ale angajaților – cum este concediul medical- care se leagă de aceste aspecte.
În ceea ce privește negocierile colective, știm că deja inspectorii de muncă se duc în controale să verifice dacă acestea au fost inițiate. Totodată, ei verifică dacă au fost făcute acte adiționale pentru acest transfer al contribuțiilor. Însă nu există nicio obligație legală pentru ca angajatorii să majoreze bruturile, inspectorii de muncă nu pot controla asta.
Legat de declarația 600, începând de anul acesta persoanele fizice care generează venituri din activități independente pot beneficia de o scădere semnificativă a contribuțiilor pe care trebuie să le plătească în 2018. Este vorba de o simplificare și o încurajare a persoanelor fizice de a desfășura o activitate în mod independent, însă cred că va exista o tentație a unor contribuabili de a folosi acest lucru pentru a avea o altă formă de remunerare a persoanelor fizice ca modalitate de evitare a contractelor de muncă. De aceea recomand cu multă prudență utilizarea acestor forme contractuale.
René Schöb, partner, Tax, KPMG
Transformarea digitală nu mai este un trend, ci este ceva ce deja se întâmplă. Poate vă amintiți anul trecut despre provocările din domeniul taxelor. Am avut clienți care lucrau cu 17 scenarii diferite de buget ca urmare a schimbărilor de legislație. Oamenii se întrebau dacă folosesc instrumentele IT corecte, ne întrebau ce să folosească.
Viteza cu care au venit propunerile de modificări legislative și modificările de anul trecut a fost foarte mare. Nu cred că am văzut în ultimii zece ani atât de multe proiecte propuse la care s-a renunțat peste noapte. Văzând câte se întâmplă, cine să îndrăznească să introducă softuri de automatizare anul trecut, cu atâtea schimbări, pentru a-și eficientiza activitatea și pentru a se concentra pe business propriu-zis?
Totuși, în 2017, multe companii românești au făcut primii pași către automatizarea proceselor aferente funcțiilor financiare cu ajutorul roboților (RPA). 2018 va fi anul în care vom vedea o tranziție vizibilă de la validările de concepte la implementări RPA în serie, precum și o utilizare mai intensă a capacităților de inteligență artificială. Unul dintre principalii factori generatori este reprezentat de faptul că se atinge nivelul maxim de optimizare a costurilor cu arbitrajul pur al forței de muncă, iar acum totul este despre automatizarea forței de muncă pentru a optimiza în continuare costurile generate de „back office” și obligațiile declarative.
Alin Negrescu, director, Tax, KPMG
Introducerea unor noi reguli de impozitare a comerțului electronic cu bunuri și schimbarea radicală a principiilor de impozitare a tranzacțiilor intra-comunitare cu bunuri reprezintă principalele provocări din punctul de vedere al TVA care ne așteaptă pentru viitorul apropiat.
Cu o rată medie de creștere anuală de aproximativ 15% la nivelul Uniunii Europene, comerțul electronic cu bunuri constituie un motor de expansiune economică și, în acest sens, la nivelul Comisiei Europene s-a hotărât adoptarea unor noi reguli de taxare a tranzacțiilor cu bunuri în mediul online și simplificarea procedurilor de înregistrare și declarare pentru companiile care efectuează tranzacții electronice cu bunuri.
În ceea ce privește tranzacțiile intracomunitare, în viitorul apropiat acestea nu vor mai beneficia de scutirea de TVA aplicabilă în prezent, ci vor fi supuse taxării la fel ca și tranzacțiile locale. Prin aceste măsuri se urmărește obținerea unui mecanism mult mai eficient și eficace de colectare a taxei aferente tranzacțiilor intracomunitare, dar și combaterea fraudei de TVA care a ajuns la cote îngrijorătoare (aproximativ 50 de miliarde de euro pe an). Având în vedere că România înregistrează un deficit de balanță comercială cu UE, este posibil ca aceste schimbări să conducă la o creștere a gradului de colectare a TVA ca urmare a faptului că livrările intracomunitare efectuate către România vor genera colectarea și plata TVA către statul român.
Sebastian Olteanu, managing partner, TMO Attorneys at Law în asociere cu KPMG Legal
Transformarea digitală va afecta toate sectoarele de activitate și va genera, de asemenea, provocări și riscuri legale și de conformitate. Una dintre principalele oportunități este utilizarea semnăturilor electronice în vederea încheierii anumitor acte juridice prin utilizarea documentelor electronice. Acest lucru ar putea ajuta companiile să economisească timp și bani. Cu toate acestea, există provocări care derivă din cadrul de reglementare, atât cel european, cât și cel local, cu privire la riscurile pe care le comportă tipul de semnătură electronică utilizat și de natura contractului sau a documentului electronic în general (contracte cu clienți, parteneri comerciali sau documente interne).
De asemenea, 2018 este anul în care intră în vigoare GDPR, un regulament deosebit de important care trebuie să fie luat în considerare atunci când se dorește utilizarea tehnologiilor noi, avansate. Internetul lucrurilor, robotica combinată cu inteligența artificială, utilizarea analizelor Big Data - toate acestea generează riscuri de protecție a datelor și securitate cibernetică.
În special, va fi o provocare obținerea consimțământului valabil din partea persoanelor vizate atunci când se utilizează software de tip Big Data. Sistemele și dispozitivele IoT sunt considerate o țintă ușoară pentru hackeri și sunt susceptibile de a fi încălcate, așa cum este descris în Avizul Grupului de Lucru pentru Articolul 29 din septembrie 2014. În plus, în mod constant, roboții vor procesa date, inclusiv categorii speciale de date, ceea ce va ridica din nou problema consimțământului. Va fi o provocare pentru sistemele robotice și AI să respecte principiul minimizării datelor și al limitării scopului prelucrării.
Daniel Pană, director, Tax, KPMG
Noutățile principale ale anului 2018 privind impozitarea directă includ, printre altele, regulile privind deductibilitatea dobânzilor, precum și noile reguli privind microîntreprinderile. Regulile referitoare la deductibilitatea fiscală a dobânzilor transpun, cu un an în avans și într-o manieră mult mai restrictivă, prevederile directivei europene împotrivă practicilor de evitare a impozitelor (ATAD 1). Conform directivei, termenul de implementare este până la 31 decembrie 2018, însă autoritățile din România au preferat că această implementare să fie făcută de la 1 ianuarie 2018. Modificarea este făcută după mai bine de 10 ani de relativa stabilitate în ceea ce privește tratamenul fiscal al dobânzilor. Nu se poate trage o concluzie general valabilă dacă noile reguli vor rezultă în deduceri mai mici sau mai mari, situația va diferi de la caz la caz.
În opinia mea, entitățile va trebui să-și reanalizeze poziția fiscală cu privire la tratamentul costurilor îndatorării. De asemenea, mi se pare un lucru pozitiv faptul că s-a eliminat limita arbitrară de deductibilitate de 4%, care putea genera dublă taxare economică, în situația în care valoarea de piață a dobânzii pe care creditorul trebuia să o perceapă era superioară limitei de 4% (venit taxabil integral), iar debitorul putea deduce maximum 4% (cheltuiala deductibilă limitat).
Cu privire la microîntreprinderi este esențial de reținut este că acest regim este obligatoriu, iar persoana juridică nu mai poate opta în cazul în care venitul său nu depășește un milion de euro.
Dragoș Doroș, director, Tax, KPMG
O administrație fiscală modernă este o entitate care îți livrează toate informațiile și care te supraveghează în detaliu fără să te deranjeze, cu ajutorul digitalizării. Este necesară informatizarea ANAF, pentru că anual 40% dintre plicurile trimise de ANAF către contribuabili se întorc, ceea ce înseamnă un cost total de 10 milioane de euro. Sunt bani aruncați pentru că, de multe ori, sediul firmelor înregistrat la Registrul Comerțului nu mai coincide cu sediul în care firma își desfășoară activitatea.
Un cetățean ar trebui să depună într-un an o singură declarație, care ar trebui să fie pre-completată în proporție de 70%. Spre asta ne îndreptăm, acesta trebuie să fie viitorul, însă pentru asta trebuie să fie investiții masive în IT. Din păcate însă, proiectul de informatizare al ANAF cu Banca Mondială s-a oprit fix înainte de achiziția de softuri.
Totuși, să nu negăm faptul că ANAF-ul din România face și lucruri bune. Un grad de 85% de digitalizare al declarațiilor este real, iar din analizele noastre mai mult de 95 -98% din declarații nu se pot digitaliza. Mai avem 10% și suntem unde trebuie.
Teodora Alecu, director, Tax, KPMG
Ne apropiem de luna martie, probabil că ne-am obișnuit să întocmim raportul de prețuri de transfer pentru anul anterior până la finalul acestei luni, însă a mai apărut ceva. Data de 25 martie 2018 este termenul-limită pentru depunerea notificărilor din cadrul mecanismului de raportare pentru fiecare țară în parte, aplicabil firmelor care fac parte din grupuri multinaționale cu o cifră de afaceri consolidată de peste 750 de milioane de euro. Practic, acum roboții strâng informații despre toate societățile din grupurile multinaționale, de la număr de angajați, capital social etc. și se creează o groază de probleme legate de armonizarea datelor contabile din fiecare țară.
Perioada 2018 - 2020 va reprezenta o tranziție în abordarea analizei preturilor de transfer, având ca elemente centrale substanța economică a tranzacțiilor și resursele care creează valoare economică. Conceptul de sediu permanent, care implică prezența fizică a agentului economic în jurisdicția respectivă și generarea de profituri impozabile atribuibile acelui sediu permanent apare limitat în contextul unei economii digitale, în care prezența fizică nu mai este absolut necesară. Astfel, conceptul de „sediu permanent virtual” primește din ce în ce mai multă atenție din partea legiuitorilor din toată lumea. Toate aceste aspecte vor conduce la posibilitatea dublei impuneri, adică același venit să fie impozitat și în România și în Franța, de exemplu.
O posibilă soluție de prevenire va fi încheierea a din ce în ce mai multor acorduri de preț în avans bilaterale sau multilaterale, mai multe autorități fiscale implicându-se în acest proces. Cu alte cuvinte, dacă sunt impozitat în Franța pentru venituri generate și în România, pot face o cerere Fiscului din România să se ducă la Fiscul din Franța și să se pună împreună de acord unde și cât se impozitează din veniturile pe care le-am obținut.
Romana Schuster, senior manager, Tax, KPMG
Observăm o mutare a accentului în ceea ce privește bugetul de stat: deși tot veniturile din impozitele indirecte (TVA și accize) au o pondere foarte mare, contribuția lor fie scade, fie crește modest. Pe de altă parte, contribuția la buget din veniturile directe (impozit pe salariu și contribuții sociale), din taxarea muncii, devine din ce în ce mai importantă.
Creșterea abruptă a salariului minim împinge tot mai sus salariul mediu nominal, dar raportul dintre salariul mediu și cel minim rămâne la un nivel de 2 la 1, față de 3 la 1 la începutul acestei decade. Perceput în principiu că instrument de politică socială, distribuțional de avuție națională, salariul minim pare să joace la noi mai degaraba rol de instrument de politică fiscală, cu impact rapid și semnificativ. Execuția bugetară pe anul 2017 (la noiembrie) arată o creștere masivă a veniturilor fiscale din contribuții sociale (Ă16,6%) și impozit pe salarii/venit (Ă8,5%). În schimb, veniturile din TVA au crescut cu 1,5%, iar cele din accize au scăzut cu 3,5%.
Politicile fiscale tind să fie tot mai mult folosite în România că instrument distribuțional. Cota unică care a dominat ultimul deceniu face loc mai multor cote (5% la dividende, 10% la celelalte venituri ale persoanelor fizice) și pare să netezească terenul pentru trecerea la impozitarea progresivă. O altă tendința observabilă este înmulțirea măsurilor fiscale ce par să favorizeze impozitarea prezumtivă. În categoria aceasta se înscriu cotă de 1% impozit pe venitul microîntreprinderilor, cu împingerea în sistem a aproape 80% din companii, introducerea obligației de plată a contribuțiilor sociale la nivelul salariului minim pe economie pentru veniturile întreprinzătorilor și chiar limitarea și plafonarea deductibilității costului cu dobânda la un nivel extrem de redus la stabilirea impozitului pe profit.
adelina.mihai@zf.ro
0 comments :
Trimiteți un comentariu