„Și până la urmă pe ce se bazează această creștere economică, domnule, de unde vine?”

„Și până la urmă pe ce se bazează această creștere economică, domnule, de unde vine?” Întrebarea oamenilor la auzul unei creșteri economice de 7% pe primele nouă luni ale anului 2017, mai mare decât în China, este firească ♦ Neîncrederea cu privire la această evoluție vine mai ales în condițiile în care această creștere nu este resimțită în toate sectoarele și în toate regiunile geografice.

Cum de crește economia atât de puternic, nu ar trebui ca toată lumea să resimtă evoluția economiei? „Pe ce se bazează creșterea? Pe consum, nu? Este ceva putred aici, nu?”, întreabă oamenii.

Ce ne spun datele? Este adevărat că nivelul consumului este mai mare decât în anii 2013-2016, dar dacă se ia în considerare evoluția din ultimii 20 de ani a ponderii consumului, atunci apar surprize.

Astfel, cu toate că se vorbește foarte mult despre rolul consumului în creșterea economică din 2017, datele arată că ponderea aces­tuia în PIB este sub 80%, departe de nivelurile de 87-88% care fuseseră atinse în anii de dinaintea crizei, 2006-2007.

Ponderea consumului în PIB a fost de 77,8% pe primele nouă luni ale anului trecut, față de 76,9% în 2016, după cum se vede în graficul alăturat. Investițiile au fost de 23,8% din PIB pe primele nouă luni ale anului trecut, în ușoară creștere față de 23,1% în 2016.

Consumul a coborât din 2009 încoace la sub 80% din PIB și a rămas la acest nivel. Între 1996 și 2008, niciodată nu a fost la sub 80% din PIB. Mai mult, a fost aproape toți acești ani, cu excepția lui 2008, peste 85% din PIB.

Deci nu se poate spune că din punctul de vedere al raportului consum/PIB economia este în dezechilibru. Când va reveni la peste 80% din PIB, da, se va putea spune că se intră într-un teritoriu care trebuie urmărit cu atenție.

Din acest punctul de vedere, al consumului, România este practic o țară care nu și-a revenit din criză. Nivelul consumului a scăzut brutal, cu 9% din PIB, de la 88% la 79% din PIB între 2007 și 2009 și nu și-a mai revenit de atunci. Este interesant că PIB-ul real și-a revenit în șapte ani de la criză, adică în 2015, iar numărul de salariați a revenit la nivelul din decembrie 2008 abia în septembrie 2017, adică după nouă ani, dar consumul ca pondere în PIB nu și-a revenit nici până în prezent. Deci alocarea din PIB pentru consum rămâne încă sub perioada 1996-2007. Adevărata sursă de dezechilibru – și nu pentru moment, ci pentru viitor – este faptul că nivelul investițiilor este prea redus, adică sub o rată sănătoasă de 30%.

Nivelul investițiilor a scăzut progresiv de la criză încoace, iar în 2016 a atins minimul perioadei, de 23,1%. Cel mai bun an pentru investiții a fost în 2008, când au atins 39% din PIB. Anii 2007-2008 sunt interesanți din punctul de vedere al structurii PIB pentru că deși au fost de vârf în ceea ce privește ponderea în PIB a consumului și a inves­tițiilor, au fost la maximum și la capitolul export net negativ, de 20% din PIB.

Deci nici la investiții și nici la consum, până la urmă, anul 2017 nu este în top. Este însă la maximum la alt capitol: la exporturi.

În 2017 s-a înregistrat cea mai mare pondere a exporturilor în PIB din istoria României, de 43,9%. Pentru comparație, în cealaltă perioadă bună de creștere economică, între 2000 și 2007, cel mai bun nivel al ponderii exporturilor în PIB a fost în 2005, de 36,8%.

Exporturile au fost de fapt cele care au scos economia din criză, fiind primele care au revenit la valoarea de dinainte de 2008. Astfel, în 2011 erau deja la 36% din PIB, față de 26% din PIB în 2008, iar apoi au crescut pas cu pas până la aproape 44% din PIB astăzi.

Este încă puțin. Cehia este la 80% din PIB, Ungaria are exporturi de 92% din PIB și era în 1997 la nivelul de astăzi al României, de 45%. Ponderea exporturilor în PIB arată gradul de internaționalizare și competitivitatea unei economii. Dar aici se ascunde și explicația de ce această creștere nu este resimțită de toată lumea: pentru că este puternic insularizată. primii 100 de exprtatori, covârșitor multinaționale, dețin 50% din exporturile românești, dar au doar câteva zeci de mii de angajați.

Consum, investiții, exporturi nete - toți acești indicatori pot fi fără relevanță dacă nu se schimbă viața oamenilor. Dar când apar derapaje care trebuie corectate, toate privirile se întorc întrebătoare către macro-economiști. „De ce nu ați avertizat?” De aceea, numai urmărirea acestor cifre pas cu pas poate desluși din timp dezechilibre care se pot dovedi cu urmări dramatice, ca în 2007-2008.

Cât se bazează creșterea economică pe consum și cât pe investiții?

PIB-ul din fiecare an, adică valoarea adăugată, este împărțit din punctul de vedere al utilizării, adică al modului de cheltuire a banilor, în trei: consum, investiții și export net (exporturi - importuri).

Dacă mărești consumul sau investițiile, PIB-ul crește doar dacă exportul net rămâne la fel. Dacă se consumă/se investește din import, PIB-ul nu crește. În 2007, exportul net era de -20% din PIB. În 2017, exportul net a fost de doar -1,7% din PIB pe primele nouă luni ale anului. Ponderea consumului în PIB este doar 78% în 2017, față de 88,4% în 2007.

O rată optimă pentru investiții este de peste 30% din PIB, iar în prezent este la circa 24% din PIB. În China nivelul investițiilor este de peste 40% din PIB.

Țările care au trecut de la subdezvoltare la statutul de economii dezvoltate precum Japonia sau Coreea de Sud s-au bazat pe exporturi nete pozitive, adică pe cererea externă. Pentru a trece în categoria de țară dezvoltată, ideal este ca un stat să aibă peste 30% investiții în PIB și exporturi nete pozitive, adică să își bazeze creșterea pe cererea externă și să investească permanent pentru a reuși să se mențină și să crească pe piețele externe.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Sorin Pâslaru