În fiecare an, dar mai ales spre finalul anului, bănci mari și mici, analiști de renume sau necunoscuți, strategi și brokeri deopotrivă se întrec în predicții privind ce vor aduce următoarele 12 luni pentru piețele financiare. Experții își câștigă dreptul de a se lăudă dacă ce văd ei în viitor chiar se îndeplinește. Unii fac vâlvă cu estimări dintre cele mai șocante, câștigând astfel popularitate. Însă predicțiile pot eșua spectaculos în lumea financiară. CNBC a revenit asupra unor prognoze făcute la sfârșitul anului 2018 pentru a vedea cine are darul predicției și cine nu.În ceea ce privește petrolul, din 1 ianuarie 2019 Brentul a avut un curs nehotărât, cotațiile crescând și scăzând pentru a ajunge la 66 de dolari pe baril la începutul săptămânii Craciunului – ceea ce înseamnă un avans de 19%. J.P. Morgan, una dintre cele mai influente bănci de investiții de pe Wall Street, a mizat pe o revenire moderată a prețurilor în timpul primului semestru al anului datorată limitării livrărilor OPEC și ale statelor care nu fac parte din această organizație. Apoi, au spus strategii de la J.P. Morgan, în restul anului cotațiile “sunt așteptate să se ducă în jos pe măsură ce creșterea economică globală încetinește”. Ceea ce s-a și întâmplat. Predicțiile pentru prețul mediu al Brentului în 2019 au inclus nivelul de 70 de dolari pe baril dat de
Goldman Sachs și BofA Merrill Lynch, de 60 de dolari pe baril dat de Citi și de 61 de dolari dat de Energy Information Administration din SUA. La sfârșitul lunii noiembrie, cotația medie a fost de 63,6 dolari pe baril. Goldman este cel mai departe de realitate. Brentul este referința pentru piața internațională, iar petrol este o materie primă importantă pentru o economie pentru că prețurile țițeiului influențează în cele din urmă inflația și puterea de cumpărare.
Active importante sunt și titlurile de trezorerie americane, considerate investiții sigure pe timp de criză. La sfârșitul anului trecut, Goldman Sachs încă mai miza pe faptul că Rezerva Federală americană va majora ratele dobânzii de politică monetară de patru ori în 2019. PIMCO, cel mai mare trader de obligațiuni din lume, a prezis trei creșteri de dobânzi din partea Fed până la finalul anului 2019. În noiembrie 2018, analiștii PIMCO spuneau că majorările de dobânzi sunt „un instrument pentru piața aflată la final de ciclu” și că dobâznile se vor duce și mai în sus în 2019, „mai ales în SUA”. În realitate, Fed a scăzut dobânda de referință de trei ori, iar yieldurile titlurilor de trezorerie cu scadența la 10 ani s-au dus în jos în 2019, atingând 1,45% la începutul lunii septembrie în contextul temerilor că economia globală se întreaptă spre recesiune. Prețurile obligațiunilor SUA, care evoluează în direcția inversă față de yielduri, au urcat deoarece investitorii s-au grăbit să se pună la adăpost. În august, randamentele titlurilor de trezorerie cu scadența la 10 ani au ajuns sub cele ale obligațiunilor cu scadența la 2 ani, un fenoment cunoscut ca inversiunea curbei yieldurilor în care mulți economiști văd un semn de recesiune iminentă. În noiembrie 2018, firma de brokeraj Charles Schwab a prezis corect că 2019 va marca punctul de maxim pentru yieldurile obligațiunilor americane din actualul ciclu.
Activul tradițional de refugiu este aurul, ale cărui prețuri abia dacă se mișcau în prima jumătate a acestui an, fără a lăsa să se întrevadă ce avea să vină. În iunie au început să se audă puternic tobele războiului comercial, în timp ce datele economice au devenit din ce în ce mai dezamăgitoare. De la începutul anului, cotația aurului a crescut cu 15%, intrând în săptămâna Crăciunului la 1.485 de dolari uncia. Cel mai ridicat nivel din acest an, de 1.560 dolari pe uncie, a fost atins în septembrie. Analiștii de la Citi se pare că au subestimat reputația aurului ca activ de refugiu în fața volatilității, prezicând pentru anul acesta un preț mediu de 1.270 de dolari uncia.
Strategii de la J.P. Morgan au mizat pe o cotație medie de 1.325 de dolari pe uncie, în timp ce Bank of America a estimat o creștere la media de 1.296 de dolari pe uncie – cu precizarea că pofta pentru acest metal prețios ar putea împinge prețul la 1.400 de dolari. Predicțiile multora s-au bazat pe presupunerea că dobânzile de politică monetară vor fi duse în sus în 2019, sau cel puțin vor stagna. În schimb, Fed a fost forțată să taie dobânzile de trei ori în 2019. Aurul nu oferă yield, ceea ce-l face mai puțin atractiv când dobânzile sunt mai mari.
Pentru acțiunile europene, sfârșitul anului 2018 nu anunța nimic bun. Anul trecut era chiar descris drept cel mai slab din ultimul deceniu. Indicele FTSE 100 a pierdut atunci 12% din valoare, iar European Stoxx 600 s-a dus în jos cu 13% - cea mai slabă evoluție de la marea criză. 2019 nu dădea motive de optimism, mai ales văzut prin prisma crizelor politice europene. J.P. Morgan remarca în special incertitudinile legate de Brexit și datoriile Italiei. Societe Generale a prezis că acțiunile celor mai mari 50 de companii europene listate, urmărite de indicele Euro Stoxx 50, se vor duce în jos cu încă 8% și că FTSE va pierde până la 14% din valoare. Analiștii de la Schroders au fost mai puțin pesimiști, spunând că în 2018 “piața acțiunilor a reflectat deja în evoluția ei încetinirea economică”. Cu o săptămâna până la finalul anului 2019, Euro Stoxx 50 înregistra o creștere de peste 25%, iar FTSE un avans de peste 12%.
0 comments :
Trimiteți un comentariu