În criza de acum un deceniu, cel puțin în perioada 2008-2009, câștigătorii au fost cei care aveau economiile în euro – cursul a crescut cu 30% într-o perioadă de șase luni – și în depozite bancare în lei, unde dobânda medie a fost de 12%, față de o inflație de 8% și o dobândă la BNR de 10,25%.Au pierdut cei care au avut credite în euro (ca să nu mai vorbim de cei cu credite în franci elvețieni) care prin creșterea majoră și dintr-o dată a cursului leu/euro au trebuit să scoată din buzunar mai mulți lei pentru aceeași rată în euro ca să-și plătească rata la bancă, ceea ce le-a afectat major venitul disponibil.
De asemenea, cei care au avut credite în lei au avut mult de pătimit, având în vedere că dobânda medie a fost de 17%.
Nu știu câți își mai amintesc de explozia dobâzilor interbancare în toamna lui 2008, la începutul crizei, la un moment dat depășiseră și 100%l, ceea ce a determinat Banca Națională să vină cu o decizie administrativă de a plafona ROBOR-ul la maxim 25%.
Acum, la începutul acestei crizei, situația este schimbată radical.
În aproape 3 luni, BNR a scăzut dobânda de referință de la 2,5% la 1,75%, ceea ce a dus la scăderea cu 33% a ROBOR-ului, de la 3,24% pe 20 martie la 2,17% vineri, 12 iunie.
Pentru cei care au creditele legate de ROBOR, persoane fizice și companii, această scădere este majoră.
De exemplu, la un împrumut de 100.000 de lei, cu o marjă a băncii de 2%, dobânda anuală de plată era în martie de 5.240 de lei (ROBOR de 3,24% plus 2% marja băncii), iar acum dobânda anuală de plată este de 4.170 de lei (ROBOR de 2,17% plus 2% marja băncii), ceea ce rezultă un câștig în favoarea celui care are un credit în lei de 1.070 de lei pe an, adică 89 de lei pe lună.
Raportat la un salariu mediu de 3.182 de lei (aprilie 2020), câștigul de 89 de lei din scăderea dobânzii reprezintă de fapt o majorare a veniturilor cu 2,8%.
În acest moment, aproape 70% din finanțarea din România este în lei, ceea ce face ca deciziile BNR să aibă efect în piață.
Datorită intervenției BNR prin injecții de lichiditate pe piața interbancară și prin achiziția de titluri de stat de pe piața secundară, randamentul de tranzacționare al titlurilor de stat ale Ministerului de Finanțe pe o scadență de 10 ani a scăzut de la 6,14% pe 20 martie, la 3,96% la finalul săptămânii trecute, ceea ce înseamnă o reducere cu nu mai puțin de 36%.
Intervenția în forță a BNR având ca scop reducerea dobânzilor și furnizarea de lichiditate băncilor permite Ministerului de Finanțe să-și finanțeze deficitul bugetar după ce, la începutul crizei, în primele două săptămâni din martie, vânzarea de titluri de stat a fost extrem de dificilă având în vedere că băncile, în special cele aparținând grupurilor financiare internaționale, au făcut pași înapoi, fie solicitând dobânzi mai mari, fie nedepunând oferte.
Prin surprinzătoarea stabilitate a cursului leu/euro din aceste aproape 3 luni de criză (o fluctuație între 4,82-4,84 lei pentru un euro, adică o fluctuație de 0,4%), cei care au credite în euro (aproape 30% din finanțarea din România este în valută) nu au avut facturi mai mari de plătit în aceste luni, spre deosebire de situația din 2008-2009, când s-au trezit peste noapte cu o creștere a ratei de 30%.
Conform ultimei statistici a BNR pe luna aprilie, populația avea credite în lei de 111 miliarde de lei și credite în valută echivalentul a 33 de miliarde lei. Companiile aveau credite în lei de 70 de miliarde de lei și credite în valută echivalentul a 55 de miliarde de lei.
Totalitatea creditului neguvernamental (persoane fizice și companii) a fost în luna aprilie de 271 miliarde de lei , în scădere cu 0,5% față de martie 2020 și în creștere cu 5,7% față de aprilie 2019.
La polul opus, creditul guvernamentual a crescut cu 3% în aprilie 2020 față de martie, ajungând la 130 de miliarde de lei, iar față de aprilie 2019, creșterea finanțării acordate de bănci statului în toate formele s-a majorat cu nu mai puțin de 29%.
Dacă cei care au credite în lei sau în euro sunt câștigătorii acestei crize, cei care își țin economiile în lei și parțial cei care își țin economiile în valută, pierd.
La depozitele la termen în lei dobânda medie este de 2,3% (aprilie 2020), iar la o inflație de 2,3-3%, rezultă o pierdere nominală 0,3-1%.
Bineînțeles că sunt bănci care oferă dobânzi mai mari decât dobânda medie.
La depozitele în valută dobânda este negativă sau zero, iar la o fluctuație de curs de 0,4% rezultă un câștig de 0,4% în lei care, comparat cu o inflație de 2,3-3%, rezultă o pierdere nominală de 1,9-2,6%%. Pentru simplificarea calculului, am presupus că această fluctuație de 0,4% din ultimele 3 luni va fi menținută și la un nivel anual.
Populația avea la finalul lunii aprilie 2020 depozite în lei de 137 de miliarde de lei și în valută echivalentul a 98 de miliarde de lei. Companiile aveau depozite în lei de 103 miliarde de lei și depozite în valută de 38 miliarde de lei. Față de martie 2020, depozitele în lei ale populației au crescut cu 3,4%, și față de aprilie 2019 cu 12,2%. Depozitele în valută ale populației au crescut cu 1,4% față de martie 2020 și cu 18,6% față de aprilie 2019.
Totalitatea depozitelor rezidenților (populație plus companii) a fost de 378 de miliarde de lei în aprilie 2020, în creștere cu 0,7% față de martie și cu 12,2% față de aprilie 2019.
Prognoza analiștilor este că BNR vrea să scadă în continuare dobânda de politică monetară, cel puțin de la 1,75% la 1,5%, ceea ce ar implica și o scădere a ROBOR-ului sub 2%, chiar dacă inflația, aflată în scădere în acest moment, va crește în trimestrul 3 și în trimestrul 4 spre 3%, de la 2% în acest moment.
Această scădere imprimată de BNR înseamnă o factură mai mică pentru cei care trebuie să plătească credite la bancă sau pentru guvern, care trebuie să se împrumute (explozia și finanțarea deficitului bugetar este principala problemă a României) și un minus de venituri reale pentru cei care economisesc la bancă.
BNR și băncile știu sigur că populația nu-și va scoate banii din bănci pentru a-i duce în instrumente mai riscante – fonduri mutuale sau acțiuni pe bursă, așa că scăderea dobânzilor la depozite nu va afecta deloc stabilitatea bancară.
La nivelul cursului leu/euro, și mai ales după atragerea unei linii de finanțare de la Banca Cetrală Europenă de 4,5 miliarde de euro, BNR poate asigura o stabilitate fără probleme a cursului, până la alegerile de la finalul anului.
Acest lucru înseamnă un câștig pentru cei care au de plătit credite în euro și o “pierdere” pentru cei care își țin banii în euro și mizează pe o creștere a cursului mai mare decât dobânda la un depozit bancar în lei.
Criza precedentă, și mai ales cea actuală, scot în evidență faptul că populația economisește mai mult decât cheltuiește sau ia credite.
Această situație este una dintre poverile Europei, unde oamenii au acumulat în ultimii 30 de ani economii importante la bancă, reducându-și cheltuielile și implicit cererea în economie
.
De mai bine de două decenii, Europa băltește într-o creștere economică foarte mică, ducând în spate economiile acumulate de populație, care sunt prea mari și pe care nici dobânzile negative nu le scot din bancă, pentru a intra în circuitul economic.
În România, diferența dintre depozitele acumulate și creditele acordate este de 100 de miliarde de lei, chiar dacă dobânzile la lei și la euro sunt în scădere.
Cred că Isărescu ar prefera ca o parte din această diferență să intre acum în economie, pentru a susține cererea și a permite o revenire din criză mai rapidă pentru România.
0 comments :
Trimiteți un comentariu