
Liderii lumii sunt conștienți de acest lucru, iar țările bogate se grăbesc să pună mâna pe sute de milioane de doze de vaccinuri potențiale pre-comandate, contând ca unul dintre cele candidatele de vârf alese să aibă succes.
Suerie Moon, co-director al Global Health Centre din cadrul Grduate Institute Geneva, cataloghează astfel de vaccinuri drept „active strategice“ similar cu „armele militare“. Accesul la un vaccin reprezintă pentru țări o șansă se a-și întări poziția politică și prestigiu, remarcă aceasta.
Chiar înaintea producerii unui vaccin, acorduri de sute de milioane sau chiar miliarde de euro au fost deja încheiate. Însă această cursă a țărilor bogate este „dezastruoasă la nivel internațional“, arată Moon.
„Acest lucru înseamnă că vor rămâne puține vaccinuri disponibile pentru restul lumii și pentru țăile care fie nu dispun de fonduri sau de capacitate de producție la nivel intern pentru accesarea vaccinului“.
În primul an după descoperirea unui vaccin, nu vor exista pur și simplu suficiente doze de distribuit, arată Charlie Weller, director al programului de vaccinuri al Wellcome Trust. „Prin urmare, mecanismele de alocare în mod echitabil a resurselor insuficiente vor deveni critice“.
Vehiculul pentru organizarea acestui effort este Covid-19 Global Vaccine Access Facility, COVAX, care servește ca instrument de achiziție. Ideea este de a evita repetarea cursei nebune din 2009 pentru asigurarea vaccinului împotriva pestei porcine, în care țările bogate și-au asigurat partea leului.
Thomas Cueni, director general al IFPMA, avertizează că industria farma ar putea fi prinsă la mijloc între guverne care vor să-și asigure primele vaccinul și inițiative de acces global. Este nevoie însă de solidaritate din partea țărilor mai bogate dispuse să subvenționeze țările mai sărace, arată Cueni.
Semne de solidaritate au apărut deja. Însă Kate Elder, consultant în cadrul Medicii fără frontiere, consideră că industria farma ar trebui să dea dovadă de responsabilitate.
James Love, director al Knowledge Ecology International, este mai sceptic, arătând că după astfel de dovezi de solidaritate au urmat „o lipsă de transparență și o mulțime de acorduri secrete“.
Love crede că dacă cineva va veni cu un vaccin care funcționează, „transferul de tehnologie ar trebui început imediat către alte companii care au capacitatea de a produce vaccinul“. Însă, arată acesta, guvernele nu au urmat cu adevărat această cale în mod adecvat.
Problema, explică Moon, este că nu există o entitate la nivel mondial care să aibă și puterea și autoritatea de a introduce un sistem funcțional de distribuire echitabilă a unui vaccin.
COVAX încearcă să facă acest lucru, însă participarea este voluntară. Țările bogate încep să devină interesate de COVAX, însă unele țări au continuat să încheie acorduri bilaterale, iscând temeri că țările ar putea negocia de două ori pentru aceleași vaccinuri.
Într-un final, distribuția echitabilă este „calea corectă, dar și cea mai rapidă modalitate de a pune capăt pandemiei“, arată Weller.
0 comments :
Trimiteți un comentariu