Toți liderii statelor est-europene s-au întors acasă de la negocierile maraton din weekend și de la începutul săptămânii pentru programul de reconstrucție economică postpandemie și bugetul multianual ale UE declarând victorie și spunând că au obținut pentru națiunile lor sume de zeci de miliarde de euro.Dar pentru unii, „victoriile“ au fost mai mici, sau mai mari decât ale celorlalți. Iar situația de pe terenul de luptă a fost de așa natură încât liderii est-europeni au avut prea puțină putere de a influența deznodământul.
Bătăliile cele mari s-au dat între Franța și Germania, sprijinite de Italia și Spania, pe de o parte, și statele care pun cel mai mare preț pe cumpătarea fiscală Olanda, Danemarca, Suedia, Austria și Finlanda pe de cealaltă. Totuși, economiile est-europene se numără, pe hârtie, printre cei mai mari beneficiari ai noilor planuri de relansare și reconstrucție economică.
În Europa de Est, ca pondere în PIB-ul din 2018 a granturilor și creditelor din programul de reconstrucție al UE Next Generation, România este cel mai mare beneficiar, cu o cotă cumulată de 16,4% (față de 16% pentru Slovacia, 14,1% pentru Ungaria, 12,1% pentru Polonia și 11,4 pentru Cehia), potrivit calculelor ING. Însă la sume absolute, Polonia conduce grupul, cu alocări de 60,1 miliarde euro (față de 33,5 miliarde euro pentru România, 24,1 miliarde euro pentru Cehia, 18,8 miliarde euro pentru Ungaria și 14,3 miliarde euro pentru Slovacia).
Cum vor fi fructificați în Est banii primiți de la UE depinde mult de cât de bine sunt pregătite mecanismele de absorbție și investiții de acasă.
De asemenea, miliardele de euro, spun analiștii, sunt o oportunitate pentru regiune de a implementa reforme necesare accelerării dezvoltării, însă scepticismul domnește în această privință.
În Polonia, partidul de guvernământ este preocupat de consolidarea puterii, inclusiv prin diverse alocații sociale generoase, iar în Ungaria guvernul a construit și întreține un sistem prin care fondurile europene ajung în mare parte la companii aparținând aliaților premierului Viktor Orban și partidului său, Fidesz.
Totuși, în Polonia, o constantă în criza trecută și cea actuala este dezvoltarea infrastructurii. Accelerarea dezvoltării acesteia mai ales cu fonduri europene a ajutat cea mai mare economie est-europeană să evite recesiunea în criza globală din 2008-2009. Comentând acordul la care au ajuns liderii europeni marți, premierul polonez Mateusz Morawiecki a spus că bugetul UE va reprezenta un sprijin pentru o economie sustenabilă poloneză. El a explicat că Polonia a obținut semnificativ mai multe fonduri decât și-ar fi putut imagina oricine în urmă cu doar câteva luni, notează Reuters.
Premierul a punctat, de asemenea, că fondurile din bugetul UE vor susține dezvoltarea infrastructurii și alinierea subvențiilor pentru fermieri la media UE.
Campania electorală încheiată de curând cu succes a președintelui Andrzej Duda, reales, a inclus promisiunea de a direcționa fondurile UE către infrastructură.
Potrivit acordului liderilor UE, Polonia ar primi din Fondul de Recuperare al UE și din Fondul pentru o Tranziție Justă granturi de 29,5 miliarde de euro (7,6% din totalul granturilor alocate la nivelul UE) și împrumuturi de 30,6 miliarde de euro (8,5% din totalul alocat). Astfel, Polonia este cel mai mare beneficiar și va primi 3,5 miliarde de euro din cel de-al doilea fond pentru susținerea tranziției spre emisii reduse de carbon în regiunile dependente de cărbune.
Granturile reprezintă 5,9% din PIB-ul polonez, iar împrumuturile 6,1% din PIB, totalul fiind de 12,1% din PIB. Analiștii de la ING notează că au oarece dubii privind capacitatea de absorbție a noilor granturi începând cu 2021, având în vedere procedurile birocratice complexe impuse la nivelul UE și pregătirea îndelungată a unor noi instrumente de investiții la nivel local.
Concluziile summitului spun că 70% din granturi ar trebui folosite în perioada 2021-2022, iar restul în 2023. Analiștii cred că distribuția va fi mai degrabă de 20%-50%-30% în perioada 2021-2023. Acest lucru s-ar traduce prin transferuri de fonduri UE către Polonia de 1,1%-2,8%-1,7% din PIB în intervalul respectiv. Însă ministerul fondurilor UE și politicii regionale a anunțat deja că un prim proiect al unui plan de recuperare națională va fi gata la sfârșitul verii.
Din bugetul „tradițional“ al UE (fonduri de coeziune și plăți din politica agricolă comună), Polonia ar trebui să obțină aproximativ 95 miliarde euro în 2021-27, ceea ce reprezintă echivalentul a 19,2% din PIB (2,7% din PIB pe an, dacă este distribuit în mod egal în cei 7 ani).
Datorită noilor subvenții din fondul de recuperare, în noua perspectivă financiară a UE, Polonia va beneficia de o creștere a subvențiilor UE cu 7% în comparație cu pachetul bugetar din bugetul actual al UE. Țara va răm“ne cel mai mare beneficiar al fondurilor de coeziune. Fără noile subvenții, Polonia ar suferi o scădere de aproximativ 18%, deoarece bugetul total al UE ar fi trebuit să fie mai mic din cauza Brexit-ului și a altor factori. Mulțumită acordului UE, Polonia primește un instrument puternic și în timp util pentru sprijinirea redresării economice începând cu 2021 în contextual în care măsurile generoase anti-criză luate până acum de guvern vor expira.
Pentru Ungaria, cifrele vehiculate anterior nu au fost actualizate (ieri), însă țara ar trebui să primească 8 miliarde euro sub formă de subvenții (2% din alocarea totală a subvențiilor UE) și 7 miliarde euro în împrumuturi (2% din totalul alocărilor de împrumuturi UE) din fondul de recuperare Next Generation. Subvențiile reprezintă aproximativ 6% din PIB-ul maghiar, iar împrumuturile 5,2% din PIB, ceea ce ar duce totalul alocat la peste 11% din PIB. Rezultatul privind noul buget al UE 2021-2027 este unul cu adevărat pozitiv. Partea Ungariei din bugetul anterior a fost de 32 miliarde euro, însă pe baza zvonurilor recente se poate calcula noua alocare la 35 miliarde euro pentru o periodă de șapte ani. Problema aici este că aceste calcule includ cofinanțarea din partea statului maghiar. Œn perioada anterioară, cofinanțarea a fost de 15 cenți pentru un euro, în timp ce în următorul cadru financiar multianual va fi de 30 de cenți. Acesta înseamnă transferuri „pure“ de 26,9 miliarde euro (2021-2027) față de 27,1 miliarde euro în cadrul financiar precedent (2014-2020). La aceste fonduri, dacă se adaugă transferuri de 15 miliarde euro din fondul de recuperare al UE, banii europeni aferenți Ungariei ar totaliza 50 miliarde euro, adică 37% din PIB.
România va primi 33,5 miliarde euro din fondul Next Generation, bani împărțiți în subvenții de 16,8 miliarde euro și împrumuturi de 16,7 miliarde euro. Contribuția României este de 12 miliarde euro, deci alocarea netă ar fi de 21,5 miliarde euro, sau aproximativ 9,5% din PIB în următorii patru ani. Din bugetul UE (cel „tradițional“) pentru perioada 2021-2027, România va primi 46,3 miliarde euro, ceea ce este în conformitate cu așteptările. Analiștii de la ING scriu că se așteptă la o rată scăzută de absorbție în primii ani deoarece majoritatea eforturilor/ proiectelor vor fi canalizate către obținerea granturilor din fondul Next Generation.
Un alt mare „victorios“ în negocieri a fost Italia, care, potrivit premierului Giuseppe Conte, a obținut 28%, adică 209 miliarde de euro, din programul de reconstrucție de 750 de miliarde de euro convenit la Bruxelles. Din aceste fonduri, 81 de miliarde de euro vor fi granturi, iar restul împrumuturi. Conte a specificat rapid la ce vor fi folosiți banii. Acordul dă Italiei „oportunitatea de a reporni în forță“, iar guvernului responsabilitatea „de a schimba imaginea țării“, a spus el. Mai important, a precizat premierul, „acum trebuie să ne grăbim și să folosim aceste fonduri pentru investiții și reforme structurale. Avem ocazia reală de a face Italia mai verde, mai digitală, mai sustenabilă. Avem ocazia să investim în școli, universități, cercetare și infrastructură.“ Cu alte cuvinte, banii se vor duce pe dezvoltarea sistemului educațional, cercetare, pe înverzirea și digitalizarea economiei, pe infrastructură. Adică pe reformele pe care Europa le așteaptă de la Italia, o economie de bază a zonei euro. Iar toți ochii critici ai statelor nordice sunt acum îndreptați spre Italia, o țară tradițional rezistentă la reforme.
0 comments :
Trimiteți un comentariu