Dezvăluiri incredibile despre cea mai mare fraudă bursieră din Germania, unde și NN Pensii Pilon II, cel mai mare fond de pensii din România, și SIF Transilvania au pierdut bani: “Ești un criminal... Vei ajunge la închisoare!" Cum este să fii salutat la birou cu "Nu ați fost încă arestați?” în loc de Bună Dimineața?

Cel mai interesant articol pe care l-am citit în acest an (și ca o satisfacție profesională) este legat de povestea Wirecard, cea mai mare fraudă și cel mai mare faliment bursier din Germania.

Articolul este scris de Dan McCrum, jurnalist de la Financial Times, care împreună cu Stefania Palma sunt principalii autori ai dezvăluirilor din Financial Times, și care au scos la iveală această fraudă ce a fost acoperită din incompetență, dacă nu chiar “din corupție”.

Articolul original din FT îl puteți citi aici

. De asemenea, Business Magazin a făcut un rezumat.

De la primul articol din 2015 prin care se puneau la îndoială cifrele prezentate de mândria companiilor tehnologice din Germania, timp de cinci ani, jurnalistul Dan McCrum s-a luptat cu Wirecard, autoritățile de supraveghere din Germania, avocați și detectivi angajați de șefii acestei companii pentru a-l urmări, hărțui și amenința.

“Ești un criminal…”, “Vei ajunge la închisoare” erau printre mesajele primite de acest jurnalist.

De ce a fost importantă această companie, Wirecard, un procesator de plăți? În ultimii cinci ani, acțiunile companiei au crescut de 7 ori, capitalizarea bursieră ajungând pe vârf, la 25 de miliarde de dolari, acțiunile fiind incluse chiar în celebrul indice bursier german DAX.

Când acțiunile cresc de 7 ori, multă lume face bani, dar trebuie să fie găsiți niște “fraieri” care să cumpere aceste acțiuni.

De asemenea, anual, Wirecard plătea firmelor de consultanță, de toate tipurile, peste 120 de milioane de euro.

Șefii companiei aveau chiar un acces în lumea politică din Germania.

Dan McCrum dezvăluie în articolul pe care l-a scris în FT că, de frica celor angajați de Wirecard să îi umble prin calculator, s-a izolat câteva luni într-un birou mic, fără ferestre, aflat lângă redacția principală a FT, unde a lucrat pe un computer special decuplat de la rețeaua centrală și unde încerca să pună la cap informațiile și documentele adunate.

De asemenea, Wirecard a împrăștiat zvonuri că ziariștii care se ocupă de acest subiect sunt corupți, fiind mână în mână cu speculatorii care mizaseră pe prăbușirea acestor acțiuni.

În loc să verifice pe cont propriu și nu să se bazeze pe explicațiile companiei dacă datele prezentate de FT privind existența unei posibile fraude la Wirecard sunt adevărate sau nu, BaFin, autoritatea de supraveghere a pieței de capital din Germania, echivalentul ASF de la noi, l-a dat în judecată pe McCrum.

Presa din Germania era de partea Wirecard, așa că Financial Times și jurnaliștii implicați în acest caz au ajuns pe o listă neagră, fiind acuzați că fac parte dintr-o conspirație internațională anglo-saxonă care vrea să pună la pământ singura companie germană de tehnologie care putea să rivalizeze cu giganții americani.

Ca o ironie, Dan McCrum spune că salutul de bună dimineața din redacția Financial Times a fost înlocuit cu “N-ați fost încă arestați?”.

EY, auditorul Wirecard, a avut ochii închiși ani de zile, deși la un moment dat unul dintre auditorii săi de pe teren a tras un semnal de alarmă că sunt probleme cu operațiunile din Asia.

Wirecard procesa și plățile din cazinouri.

Când toată lumea părea să creadă că dezvăluirile din Financial Times nu duceau nicăieri - totuși, trecuseră 5 ani de la primul articol - iar autoritățile nu descoperiseră ceva în neregulă, la începutul aceste veri, în urma unui audit special al KPMG, o altă firmă de audit angajată în locul EY, s-a descoperit că niște documente bancare din Filipine nu erau altceva decât niște falsuri grosolane și că 1,9 miliarde de euro nu existau. De fapt, nu ar fi existat niciodată. Dar cu acești bani Wirecard raporta rezultate din ce în ce mai bune, iar acțiunile creșteau.

După raportul KPMG, a venit tsunamiul.

Markus Braun, CEO Wirecard și unul dintre principalii acționari, a fost arestat.

Jan Marsalek, directorul operațional și creierul fraudei, este de negăsit din vară. FT a dezvăluit că acest personaj a avut legături cu serviciile secrete din Rusia și Austria.

Un director al operațiunilor din Asia s-a sinucis.

Wirecard a intrat în insolvență și s-a prăbușit la bursă, lăsând în urmă mulți investitori care și-au pierdut banii, crezând mai degrabă în povestea spusă de companie și autorități decât în Financial Times.

Operațiunile din România ale Wirecard, extrem de profitabile și care nu au avut legătură cu frauda, au fost achiziționate acum două săptămâni de un grup portughez

, într-o tranzacție estimată de ZF la peste 50 de milioane de dolari.

Povestea scrisă de Dan McCrum în FT este fabuloasă și dezvăluie multe lucruri din spatele poveștilor bursiere de succes, acolo unde companiile, autoritățile de supraveghere, firmele de audit și consultanță cu nume mari își dau mâna într-un mod ironic.

P. S.

În România NN Pensii Pilonul II, al doilea cel mai mare fond de pensii, cu peste 3 milioane de contributori, a cumpărat în 2018 și 2019 acțiuni Wirecard în valoare de 120 de milioane de lei, când erau pe vârful bursier, deși pe piață existau dezvăluirile din Financial Times.

Când ZF a întrebat cum a ajuns NN Pensii Pilonul II din România să cumpere acțiuni Wirecard din Germania

- de parcă investițiile din România s-ar fi epuizat - și cine a venit cu această oportunitate de investiții de nerefuzat și câți bani s-au pierdut (sau câștigat), răspunsurile NN Pensii, ASF și al Asociației Administratorilor de Pensii au fost

trei scrisori lungi

, aproape copii la indigo, că nu înțelegem cum se administrează portofoliile de investiții și că nu a fost nimic în neregulă cu acest plasament din punct de vedere legal. Nici nu am susținut acest lucru, ci doar am întrebat câți bani s-au pierdut.

Pentru ASF, faptul că BaFin - autoritatea de supraveghere din Germania -, a cărei competență nu putea fi pusă la îndoială, i-a dat în judecată pe jurnaliștii de la FT pentru ceea ce dezvăluiau și ce scriau, a fost suficient să nu-și mai pună alte întrebări cu privire la plasamentul făcut de NN Pensii Pilon II în acțiuni Wirecard

.

Din fericire, acum toată lumea își pune problema competenței BaFin în ceea ce privește supravegherea propriei piețe financiare.

Și

SIF Transilvania, unde mai sunt câteva milioane de români acționari, cei mai mulți fără să știe, din procesul de privatizare în masă de la începutul anilor ‘90, a investit în acțiuni Wirecard și a pierdut

. Și pentru ei rămâne aceeași întrebare: Cum au ajuns să investească în acțiuni Wirecard în Germania, de parcă s-au sfârșit acțiunile bursiere din România, care aduc cele mai mari dividende din lume?

Având în față subiectul Wirecard, ZF a recomandat ASF să analizeze două propuneri care ar ajuta piața Pilon II de pensii să fie mult mai prudentă:

1. Fondurile de pensii Pilon II să facă raportările trimestrial, nu semestrial. Explicația că aceste plasamente făcute, dacă ar fi dezvăluite trimestrial, ar influența piața, nu ține.

2. Fondurile de pensii Pilon II să mai adauge la rapoartele lor două coloane: o coloană în care, pentru fiecare expunere, să publice câștigul sau pierderea; și a doua coloană - pentru fiecare expunere marcată să publice câștigul sau pierderea realizată.

Sper că ASF încă mai analizează aceste propuneri și nu le-a închis într-un sertar.

Nu de alta, dar banii care se adună în Pilonul II - deja în luna septembrie sunt 75 de miliarde de lei, adică peste 15 miliarde de euro - devin din ce în ce mai mulți și vor fi din ce în ce mai multe “recomandări” pentru investiții de nerefuzat.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Cristian Hostiuc