Business Magazin. Cine a fost William Knox D’Arcy cel care a găsit în extremis petrol în Iran, când mai avea puțin și intra în faliment, și care a fondat compania care astăzi operează sub numele British Petroleum, unul dintre giganții petrolieri ai lumii cu venituri de peste 280 de miliarde de dolari pe an

Intrat în istorie sub sintagma „D’Arcy Concession”, William Knox D’Arcy a jucat un rol decisiv în industria exploatării petroliere la nivel mondial. În urma unui parteneriat avantajos cu Iranul, prin care a obținut dreptul de explorare a cantităților uriașe de petrol ale țării, a luat naștere gigantul British Petroleum, unul dintre cei șapte „supermajors” din Big Oil, un clasament care include cele mai mari companii de petrol și gaze listate la bursă: BP, Chevron, Eni, ExxonMobil, Royal Dutch Shell, Total și ConocoPhillips.

William Knox D’Arcy s-a născut pe 11 octombrie 1849, în Newton Abbot, Devon, Anglia, în familia unui avocat. El a urmat cursurile școlii Westminster School până în 1866, când familia a decis să emigreze în Australia, stabilindu-se în Rockhampton, Queensland. Aici, D’Arcy și-a continuat pregătirea academică, plănuind să îi calce pe urme tatălui său într-o carieră de avocat. Pe 23 octombrie 1872 s-a căsătorit cu Elena Birkbeck. Odată cu terminarea studiilor s-a alăturat businessului tatălui său și s-a lansat în domeniul speculațiilor. În 1882 a devenit partener într-un sindicat care a decis deschiderea unei mine în   regiunea Ironstone Mountain din Queensland. La 4 ani distanță, sindicatul a luat numele de Mount Morgan Gold Mining Company, avându-l pe D’Arcy în funcția de director și acționar majoritar. În 1889, cu o avere substanțială, antreprenorul s-a întors împreună cu familia sa în Anglia, unde a cumpărat un conac și o casă. După ce soția sa a murit, în 1897, el s-a recăsătorit cu Nina Boucicault.

În 1900, a decis să finanțeze o operațiune de căutare de petrol și minerale în Persia. Negocierile cu regele Mozaffar al-Din Shah Qajar au început în 1901, cu o ofertă de 20.000 de lire sterline (2,2 milioane de lire în valoarea de astăzi a monedei), pentru o concesiune pe șaizeci de ani pentru explorarea petrolului. Ulterior, i s-au acordat drepturi de exploatare asupra întregii țări, cu excepția a cinci provincii din nordul Iranului. În schimb, guvernului iranian i s-a acordat 16% din profiturile anuale ale companiei, un acord care avea să îi „bântuie” pe iranieni până la sfârșitul secolului al XX-lea. După acest parteneriat, britanicii au devenit mult mai preocupați de stabilitatea Iranului din cauza dependenței lor de vastele rezerve de petrol ale țării.

Forajul a început la sfârșitul anului 1902, sub conducerea lui George B. Reynolds. După acumularea unor datorii și mutarea forajului în sudul Persiei însă, compania ajunsese, în 1908, în pragul falimentului. Pentru a-l evita, D’Arcy a decis, împreună cu conducătorii din Birmania, să abandoneze operațiunea din Iran.  I-a trimis așadar o telegramă lui Reynolds în care i-a spus că a rămas fără bani și i-a ordonat  „să înceteze munca, să concedieze personalul și să vină acasă”. Reynolds nu a urmat însă ordinul imediat, și, printr-o întâmplare norocoasă, a descoperit o rezervă bogată de petrol, care avea să constituie piatra de temelie a companiei Anglo-Persian Oil Company (APOC), cunoscută astăzi sub numele de British Petroleum (BP), în fruntea căreia D’Arcy a fost numit în funcția de director. Antreprenorul a murit pe 1 mai 1917, la vârsta de 67 de ani, fiind inclus postmortem, în 2012, în Queensland Business Leaders Hall of Fame.

Citiți continuarea pe www.businessmagazin.ro

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Andra Stroe