În plină criză, toate se scumpesc: grâul, porumbul, carnea, cuprul, oțelul. Cu prețuri mari, locuri de muncă incerte și cu pandemia încă în putere, cât va rezista încrederea populației? Dacă în ciza grecească pensionarii și oamenii de afaceri au ajuns să se sinucidă, acum în Turcia 100 de muzicieni și-au luat viața pentru că nu mai aveau din ce să trăiască

♦

Lipsa de precipitații din SUA, Canada și Franța afectează culturile de cereale

♦

China cumpără oricât de multe cereale poate, de oriunde

♦

Cerealele și legumele influențează puternic prețurile de consum la orice, de la pâine și pizza la carne și chiar apă carbogazoasă

♦

Materiile prime alimentare mai scumpe dau un impuls suplimentar creșterii prețurilor altor materii prime precum metalele folosite din plin de o industrie în revenire.

Grâul, porumbul și soia s-au scumpit pe piețele internațio­nale până la niveluri nemaivăzute din 2013. În SUA, prețurile cărnii de porc au ajuns la maximele de după 2014. În Turcia, inflația la alimente este de două cifre.

Mâncarea mai scumpă vine la pachet cu precaritatea crescută a locurilor de muncă și salariilor cauzată de pandemie și criza economică. Acest lucru înseamnă acutizarea inechităților și pericol de tensiuni sociale.

În Turcia, unde rata de inflație anualizată, adică ritmul creșterii prețurilor, depășește 15%, iar șomajul oficial este de 14%, guvernul obligă fermierii să-i vândă în pierdere surplusul de producție, în special cartofi și ceapă, pe care apoi îl distribuie gratuit oamenilor săraci. Adesea, la astfel de puncte de distribuție se pot observa cozi lungi. Un sondaj realizat de Ipsos a găsit că aproape jumătate din  turci își fac griji pentru locul de muncă. Dacă în Grecia în timpul datoriilor suverane deveniseră ceva comun știrile despre pansionari sau oameni de afaceri care se sinucid pentru că și-au pierdut economiile, acum în Turcia, potrivit presei locale, circa 100 de muzicieni și-au luat viața pentru că nu mai aveau din ce să trăiască. Însă veștile din media turcă trebuie privite cu prudență deoarece presa de acolo este polarizată. Pe piețele internaționale, grâul, porumbul și soia, baza alimentară a celei mai mari părți a lumii, se scumpesc până la niveluri nemaivăzute din 2013, iar ritmul de creștere a prețurilor i-a pus pe gânduri pe unii analiști, care se tem de crearea unor bule speculative, scrie Bloomberg.

Unul din vinovații principali este vremea nefavorabilă în țări producătoare majore. Lipsa de precipitații din SUA, Canada și Franța afectează culturile de cereale. În Brazilia, porumbul are de suferit. În Argen­tina, vremea ploioasă întârzie recoltarea  soiei. Pe lângă acestea, în centura agricolă a Americii crește teama că seceta va lovi la vară. Între timp, China cumpără oricât de multe cereale poate, de oriunde, și este pregătită să importe mai mult porumb ca niciodată pentru a ajuta să-și revină populația de porci, distrusă de epidemia de pestă porcină. Pe piețe se zvonește că importatorii chinezi vor să achiziționeze un million de tone de porumb, spune Arlan Suderman, analist la StoneX.

„Ne apropiem de punctul în care va trebui să raționalizăm cererea“, apreciază Jacqueline Holland, analist la Farm Futures. „Fermierii, fie rămân fără recoltă de vândut, fie așteaptă ca prețurile să se ducă și mai sus.“ A devenit mai scumpă și cafeaua arabica, iar zahărul costă și el mai mult. Piața boabelor de cacao se îndreaptă spre un ușor deficit în sensul că oferta este mai slabă decât cererea, potrivit Reuters. Scumpirile amplifică temerile de efectele inflației alimentare. Cerealele și legumele influențează puternic prețurile de consum la orice, de la pâine și pizza la carne și chiar apă carbogazoasă. Indicele Agricol al Bloomberg, care urmărește principalele marfuri agricole, a urcat săptămâna trecută mai mult ca oricând în ultimii nouă ani.

Efectele scumpirii materiilor prime nu au întârziat să apară. În SUA, cea mai mare economie a lumii și cea a cărei revenire ar trebui să ajute întreaga economie mondială, pâinea albă s-a scumpit cu 13% în timpul pandemiei, potrivit datelor oficiale, notează revista Quartz. Prețurile pâinii cresc și în unele dintre cele mai mari economii africane. Kenia este un exemplu. Pâinea se scumpește și în Irlanda, dar acolo una din cauze sunt taxele suplimetare de import post-Brexit. Irlanda importă 90% din făina pe care o folosește din Marea Britanie. În Europa există de obicei un decalaj de șase luni între majorarea cotațiilor materiilor prime și creșterea prețurilor la raft deoarece retailerii pot folosi diverse metode, cum ar fi renunțarea la promoții, pentru a evita taxarea clientului.

În UE, Germania se chinuie să aducă sun control răspândirea pestei porcine africane. Această țară este unul dintre cei mai mari exportatori de carne, dar epidemia de pestă i-a blocat accesul la piețele din afara spațiului comunitar. Prețurile cărnii au început să urce și acolo, după un plonjon puternic inițial, iar fermierii se plâng că se scumpesc nutrețurile. Materiile prime alimentare mai scumpe dau un impuls suplimentar creșterii prețurilor altor materii prime precum metalele folosite din plin de o industrie în revenire. Cotațiile cuprului cresc accelerat și se îndreaptă spre cel mai ridicat nivel din istorie. Maximul a fost înregistrat în februarie 2011 „ 10.190 de dolari tona. Și cotațiile aluminiului urcă, deocamdată fiind la cota maximă din ultimii trei ani. Și minereul de fier stabilește noi recorduri, ceea ce înseamnă că și oțelul este mai scump.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru