Și dacă America ar retrăi anii ’70, epoca diviziunilor și dezamăgirii, dar în lipsa unui Reagan care să o salveze?

Gerard Baker, Editor-at-Large Wall Street Journal: „Cu excepția unui colaps financiar epic sau a unei contrarevoluții culturale improbabile, coaliția care a ajutat la alegerea lui Ronald Reagan nu va mai reveni. Orice inversare a hegemoniei progresiste va trebui realizată de jos în sus“.

Astăzi, aproape întreg sistemul abundă de condițiile care au produs problemele de atunci, scrie Gerard Baker, Editor-at-Large Wall Street Journal.

Există un gând consolator pe măsură ce ne adâncim în distopia social dezintegrantă și economic dăunătoare a Americii contem­porane: am mai fost într-o situație similară, scrie Baker.

Supremația radicalilor de stânga de astăzi, care-și urmăresc ambițiile de respingere a valorilor istorice ale Americii și de refacere a țării după imaginea unei versiuni purificate a unui paradis social-democrat, readuce în minte anii ’70. Acel deceniu a sfârșit într-o combinație unică de ruină economică și umilire internațională care a definit o președinție de un mandat, și știm ce s-a întâmplat mai apoi. Stați puțin, spun optimiștii: următoarea Revoluție Reagan este aproape.

Istoria nu se repetă, scrie editorialistul WSJ, însă mișcările extreme către o direcție tind să fie autocorective, în special atunci când împing o țară cu atâta succes ca America către abis.

Însă conservatorii ar trebui să-și amâne optimismul, potrivit lui Gerard Baker. Există cu siguranță asemănări între condițiile de astăzi și nefericitul deceniu din urmă cu 50 de ani și nu trebuie să ai o imaginație prea mare pentru a vedea paralelele Joe Biden-Jimmy Carter. Însă există diferențe importante care ar trebui să tempereze orice predicții încre­zătoare privind o nouă eră iminentă de ascendență conser­vatoare, scrie Baker.

Anii ’70 au fost probabil ultimul deceniu în care îndoielile existențiale privind proiectul american au fost pe atât de pronunțate și devastatoare pe cât sunt acum.

Atunci, ca și acum, a existat un sentiment existențial de pericol și eșec. În anii ’70, țara era bântuită de o teamă generalizată că America pierde marea bătălie ideologică a vremii în fața superputerii comuniste. Patruzeci de ani mai târziu, elitele americane sunt convinse că o altă putere comunistă eclipsează SUA și civilizația pe care acestea o conduc.

Anii ’70 ne-au adus stagflația, imorta­lizată în popularizarea „indi­ca­­torului suferinței“ suma șoma­jului și ratelor dobânzii. Deși nivelul de astăzi rămâne cu mult sub vârful atins în 1980, acesta s-a dublat în ultimii doi ani, lucru care s-a întâm­plat ultima dată la mijlocul anilor ’70.

În ciuda tututor asemănărilor însă, există o diferență politică majoră, cu rădăcini în cea de ordin economic, care sugerează motive pentru pesimism, scrie editorialistul de la The Wall Street Journal.

Astăzi, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în anii ’70, întregul sistem american este aliniat în aceeași direcție. Revoluția progresistă este mult mai adânc implantată în instituțiile țării decât a fost vreodată în anii ’70.

Însă cea mai mare diferență din­tre toate are legătură cu investi­țiile făcute de liderii corporate ai Ame­ricii în ideologia progresistă domi­nantă. Până la sfârșitul anilor ’70, piețele financiare americane se situaseră într-o piață bear de un deceniu. În 1979, indicatorul Dow Jones Industrial Average se situa la nivelul din 1965. De atunci, și grație în mare măsură liberalizării econo­mice globale declanșate de anii Reagan-Thatcher, companiile ame­ricane s-au bucurat de o perioadă mai prosperă ca niciodată.

Ceea ce ne lasă cu una dintre cele mai ciudate alianțe din istorie: o clasă politică dominantă care argumen­tează că America este o societate fun­damental imperfectă, care are nevoie de o transformare completă, în coali­ție cu o clasă capitalistă domi­nantă care obține bogății nemai­văzute de pe urma convingerilor investi­torilor că lucrurile nu au stat niciodată mai bine.

Până la sfârșitul anilor ’70, piețele financiare americane se situaseră într-o piață bear de un deceniu. În 1979, indicatorul Dow Jones Industrial Average se situa la nivelul din 1965. De atunci, și grație în mare măsură liberalizării economice globale declanșate de anii Reagan-Thatcher, companiile americane s-au bucurat de o perioadă mai prosperă ca niciodată.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Catalina Apostoiu