Putem învăța multe despre cum putem facem mai bună lumea secolului XXI de la un simbol al erei industriale: motorul cu aburi. Pentru îmblânzirea puterii aburului a fost nevoie de multe inovații, după cum scrie William Rosen în cartea "Cele mai puternice idei din lume". Printre cele mai importante sunt un nou mod de a măsura forța motoarelor și un micrometru, poreclit "Lordul Cancelar", cu care se pot măsura distanțele foarte mici.Astfel de instrumente de măsură, scrie Rosen, au permis inventatorilor să vadă dacă modificările treptate făcute de ei aduc îmbunătățirile, precum putere mai mare cu un consum mai mic de cărbune, de care era nevoie pentru a construi motoare mai bune.
Dar de aici se poate învăța o lecție mai importantă: Fără ajutorul măsurătorilor precise, inovația este "condamnată să fie rară și haotic distribuită, notează Rosen. Cu măsurători exacte, invențiile devin ceva "normal".
În ultimul an am remarcat cât de importante sunt măsurătorile în îmbunătățirea situației oamenilor. Poți ajunge la un progres incredibil dacă stabilești un obiectiv clar și găsești o măsură pentru a determina progresul făcut spre îndeplinirea obiectivului.
Poate că pare ceva simplu, dar este uimitor cât de puține persoane apelează la un astfel de plan și cât de greu poate fi pus planul corect în practică.
De-a lungul timpului, ajutorul străin a fost măsurat în suma totală de bani investită - și, în timpul Războiului Rece, prin faptul dacă un stat ne-a fost sau nu aliat - și nu prin cât de mult a ajutat în realitate oamenii.
O inovație, indiferent dacă este un vaccin nou sau o sămânță mai rezistentă, nu poate avea impact dacă nu ajunge la oamenii care au nevoie de ea.
Am găsit multe exemple de cum măsurătorile au adus îmbunătățiri - de la o școală din Colorado la o clinică din Etiopia. Fundația noastră sprijină aceste eforturi. Dar noi, și alții, trebuie să facem mai mult.
În condițiile în care bugetele guvernelor și fundațiilor devin tot mai mici, trebuie să învățăm din lecțiile motorului cu aburi și să le adaptăm pentru a rezolva cele mai mari probleme ale omenirii.
Sănătatea și lupta cu bolile
Una dintre cele mai mari reușite în privința utilizării măsurătorilor pentru a schimba lumea este un acord semnat în 2000 de membrii ONU. Un program al organizației, "Millennium Development Goals", sprijinit de 189 de țări, a stabilit anul 2015 ca termen limită pentru îmbunătățiri specifice în domenii cruciale precum sănătatea, educația și venitul de bază. Multe persoane au presupus că pactul va fi dus la arhivă și uitat, așa cum s-a întâmplat cu multe angajamente făcute în cadrul ONU. Ani de-a rândul au fost făcute promisiuni bine intenționate pentru combaterea unor probleme variind de la nutriție la drepturile omului, dar multora le-au lipsit instrucțiunile pentru cuantificarea progresului. Dar obiectivele Millennium au fost clare și concrete și au atras atenția asupra priorităților.
Când Etiopia s-a angajat să se implice în program, în 2000, a promis că va deschide pentru toți cetățenii accesul la sistemul primar de sănătate. Angajamentul de a reduce mortalitatea infantilă cu două treimi a creat un obiectiv clar în cazul căruia poate fi măsurat succesul sau eșecul. Hotărârea Etiopiei a atras sume mari din donații pentru îmbunătățirea serviciilor primare de sănătate.
Cu ajutorul Indiei, care a construit o rețea funcțională de mici clinici comunitare, Etiopia a lansat propriul program în 2004, iar în prezent are peste 15.000 de clinici cu aproximativ 34.000 de angajați. (Acesta este unul dintre cele mai mari beneficii ale măsurătorilor - guvernele pot să compare rezultatele diferitelor state și să învețe de la cei mai buni.)
În luna martie a anului trecut am vizitat o astfel de clinică unde am văzut grafice cu campaniile de imunizare, cu cazurile de malarie și alte date prinse de pereți. Aceste informații ajung într-un sistem - digitalizat parțial - care ajută oficialii guvernului să-și dea seama unde lucrurile funcționează și să ia măsuri acolo unde sunt probleme. În ultimii ani, datele din teritoriu au ajutat guvernul să răspundă mai rapid la epidemiile de malarie și pojar. Cel mai imporatant, guvernul nu a avut până atunci cifre clare despre numărul nașterilor și deceselor infantile din zonele rurale. Acum totul poate fi urmărit cu atenție.
Angajații clinicilor fac vizite la domiciliu și se asigură că oricine are patul protejat cu plasă de țânțari pentru a preveni îmbolnăvirile cu malarie, are acces la toaletă și cunoaște regulile primului ajutor. Toate aceste intervenții sunt simple, dar au îmbunătățit dramatic viețile oamenilor. Mortalitatea infantilă din Etiopia s-a redus cu mai mult de 60% începând cu 1990.
O altă poveste de succes la care cuantificarea și măsurătorile au contribuit enorm este lupta pentru eradicarea poliomelitei. Începând cu 1988, organizațiile de sănătate și multe guverne și-au stabilit ca obiectiv eradicarea acestei afecțiuni virale. Atingerea obiectivului presupunea voință politică și cheltuieli mari pentru campanii ample de imunizare. Până în 2000, virusul a fost aproape anihilat. Acum sunt mai puțin de 1.000 de cazuri la nivel mondial.
Dar tocmai aceste ultime cazuri sunt cele mai problematice. Pentru a stopa răspândirea infecției, medicii trebuie să vaccineze de mai multe ori pe an aproape toți copiii cu vârste mai mici de cinci ani în țările afectate de poliomelită. În prezent, în doar trei state nu a fost eradicată această boală: Nigeria, Pakistan și Afganistan. Am fost în nordul Nigeriei în urmă cu patru ani pentru a înțelege de ce eradicarea este atât de dificilă acolo. Am observat că serviciile de sănătate de zi cu zi eșuează: mai puțin de jumătate din copii erau vaccinați cu regularitate. O mare problemă este că multe dintre satele mici nu figurau pe hărțile, adesea trasate cu mâna, ale celor responsabili cu vaccinarea și pe listele cu așezări umane. Lipsea, de asemenea, un recensământ al copiiilor.
Pentru a depăși problema, medicii au mers prin toate zonele cu risc ridicat din nordul țării, ceea ce le-a permis să adauge pe listele campaniilor de imunizare 3.000 de comunități. Programul folosește imagini cu rezoluție ridicată făcute din satelit pentru a se crea hărți mai detaliate. Rezultatul este o alocare mai eficientă a resurselor.
Programul permite, de asemenea, utilizarea telefoanelor echipate cu aplicații GPS pentru vaccinatori. Astfel, traseele acestora pot fi centralizate la sfârșitul zilei și comparate cu rutele la care au fost desemnați. În felul acesta pot fi acoperite regiunile omise din eroare.
Astfel de sisteme de măsurare ne pot ajuta să eradicăm poliomelita în următorii șase ani. Iar aceste sisteme pot fi folosite pentru a extinde vaccinarea de rutină și alte asemenea activități, ceea ce înseamnă că moștenirea lăsată de eradicarea poliomelitei îi va supraviețui chiar bolii.
Educația
Un alt domeniu în care sistemele de măsurare încep să aducă îmbunătățiri considerabile este educația. În octombrie, Melinda și cu mine am stat împreună cu mai mulți elevi de clasa a 12-a ai unui liceu american. Mary Ann Stavney, profesoară de literatură, preda o lecție despre cum se pot scrie lucrări narative nonficțiune. Ea își provoca elevii, se plimba printre ei și, în schimb, beneficia de toată atenția lor. Se putea vedea clar de ce Mary Ann este un profesor senior, distincție pe care o primesc cei mai buni profesori și componentă importantă în sistemul de evaluare din acel ținut. Doamna Stavney participă, alături de alți 3.000 de profesori, la un proiect finanțat de fundația noastră pentru a înțelege mai bine cum se poate construi un sistem de evaluare pentru educatori. Proiectul evidențiază câteva măsuri pe care școlile ar trebui să le ia pentru a evalua performanțele profesorilor, inlcusiv teste, sondaje în rândul elevilor și evaluări făcute de specialiști. În decursul unui an de școală, fiecare din cei 470 de profesori din acel ținut este evaluat de trei ori și este observat cum se comportă la ore de cel puțin nouă ori de către profesori de rang mai înalt, de director și alți colegi, numiți mentori. Evaluările oferă, pe lângă un scor, posibilitatea identificării domeniilor unde se pot face îmbunătățiri. În afara pregătirii personale, mentorii prezidează reuniuni săptămânale în care profesorii își împărtășesc cunoștințele.
În funcție de rezultatele evaluărilor, profesorii pot primi salarii mai mari și bonusuri. Programul se confruntă însă cu problema reducerilor de cheltuieli.
Bill Gates este copreședintele Bill & Melinda Gates Foundation și unul dintre fondatorii Microsoft. Acest material a fost publicat în The Wall Street Journal.
0 comments :
Trimiteți un comentariu