Nu pot să abandonez tragicul caz al lui Aaron în zona faptului divers, pentru că prin ecourile pe care le-a stârnit a tulburat ape mult mai adânci. Ape în care se întâlnesc legea și ordinea cu puterea și democrația. Și nu doar în internet.Declarația Universală a Drepturilor Omului cuprinde în Articolul 27 un prim paragraf care spune așa: "Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viața culturală a colectivității, să se bucure de arte și să participe la progresul științific și la binefacerile care rezultă din acesta". Participarea la progresul științific impune în mod firesc accesul la cunoașterea deja acumulată, pentru că altfel ar fi absurd. În termeni practici, aceasta înseamnă că articolele științifice (pentru că aceasta este forma uzuală în care se prezintă cunoașterea acumulată) are trebui să fie liber accesibile oricărei persoane.
Putem ușor să extindem principiul și la numeroase alte categorii de documente care nu sunt secrete prin natura lor și nu încalcă dreptul la intimitate al altor persoane. De exemplu, imensa majoritate o documentelor produse de organizații finanțate din fonduri publice. În scurta sa viață, Aaron Swartz a susținut acest principiu. Și nu doar ca activist în slujba libertății informațiilor. Dacă recapitulăm realizările sale tehnice vom regăsi mereu aceeași preocupare: RSS servește la distribuirea și agregarea informațiilor, licența Creative Commons (pentru care a realizat mecanismul de marcare în internet) oferă posibilitatea partajării libere a operelor de creație, Reddit este tot o formă de agregare a informațiilor, proiectul Open Library spune totul prin denumire. Ideea este că informația este putere, iar puterea trebuie distribuită pentru a nu deveni abuzivă. Din perspectivă etică, demersul lui Aaron Swartz este justificat. Citiți
opinia integrală a lui Mircea Sârbu
pe www.businessmagazin.ro
0 comments :
Trimiteți un comentariu