Bancherii: „Moda“ insolvențelor trebuie să se termine. Insolvența este o realitate prin care economia se curăță, răspund practicienii

Bancherii consideră că circa 70% dintre firmele care apelează la procedura insolvenței o fac deoarece consideră că este "la modă" să realizeze un "haircut" (o reducere substanțială a datoriilor), dar această situație trebuie să înceteze. De cealaltă parte, ministrul economiei Varujan Vosganian susține reorganizarea companiilor de stat prin această procedură, despre care consideră că "ajută la funcționarea economiei și nu la compromiterea ei". Între aceste puncte de vedere s-au derulat ieri discuțiile în cadrul seminarului "De la insolvență la restructurare: cum pot reveni în piață firmele cu ajutorul reorganizării judiciare", organizat de ZF.

Insolvențele continuă să dea bătăi de cap mediului de business, în condițiile în care circa 100.000 de firme au intrat în incapacitate de plată în ultimii cinci ani, iar ponderea celor care s-au însă­nă­toșit sau au șanse să o facă nu depășește 5-6%.

Situația dificilă va conti­nua și în acest an, când o serie de grupuri locale vor epuiza re­sur­sele care le-au ținut în viață în ultimii ani, în timp ce statul, prin Ministerul Econo­mi­ei, încurajează re­or­ga­­ni­za­rea prin insolvență, după ce în ultimul an a deschis cutia pan­do­rei prin declan­șarea pro­ce­durii la Hidro­electrica și Oltchim.

Aproape toate companiile de stat din portofoliul AVAS și de la ANAF ar fi con­siderate insolvente la o anali­ză amănunțită, iar obli­gația autorităților este aceea de a revigora aceste companii și de a le face pri­va­tizabile, a decla­rat mi­nis­trul eco­nomiei Varujan Vosga­nian în cadrul seminarului pe tema insolvenței organizat de ZF, în parteneriat cu firmele RVA Insolvency, ZRP Insolvency, Five Advisory, BDO Business Restructuring și SCA Stratulat Oncescu.

"La nivelul administrației de stat vom trata insolvența cu respectul cuvenit, ca o instituție care ajută la funcționarea eco­nomiei și nu la compro­miterea ei", a mai spus ministrul.

"Pentru o foarte mare parte din societăți, circa 70%, consider că insolvența este o modă, nu o necesitate", a de­clarat, pe de altă parte, Octa­vian Marcu, director restruc­turing & workout în cadrul băncii elene Piraeus. "Această modă, practicată de către opor­tuniști, trebuie să se termine și chiar dacă pentru 2013 sunt aștep­ta­te poate la fel de multe cazuri de insolvență, cred că suntem pe ultima sută de metri cu fenomenul insolvențelor", a mai spus reprezentantul Piraeus.

Arin Stănescu, președintele Uniunii Națio­nale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), aruncă oarecum "pisica" în curtea băncilor, despre care consideră că au amânat luarea unor măsuri drastice la timp pentru a nu-și strica bilanțurile. "Băncile au băgat sub preș do­sarele în toți acești ani și unde am ajuns? La o rată a credi­telor neperfor­man­te de 17%", a spus Stă­nes­cu, care a pre­zen­tat statis­tici con­form cărora cir­ca 28.000 de socie­tăți au in­trat în insol­­vență în 2012, com­pa­­rativ cu un nivel de 5.000-6.000 de firme în 2005-2006.

Partea pozitivă pentru ju­că­torii implicați în această pia­ță este legată de faptul că după cir­ca patru ani de criză au înce­put să apară primele companii ca­re au reușit să se reor­ganizeze prin procedura insolvenței, iar interesul pentru activele acestor firme este în ușoară creștere, astfel că au început să apară tranzacții.

Cu sau fără "modă", imaginea antre­prenorilor care se confruntă cu insolvența este afectată. "Vom rămâne cu o ștampilă de firmă care a trecut prin procedura insolvenței", apre­ciază Ioana Necula, CEO al firmei Inter­national Leasing, care în 2010 a intrat în insolvență, iar în acest an intenționează să închidă procedura după trei ani de reorganizare.

Pentru numeroase firme reorganizarea în­seam­nă și cedarea pachetului de control cu si­tuații dintre cele mai variate, în care în acționariat au intrat bănci, investitori strategici, "vulturi" imobiliari sau chiar preluări ostile, situație care a avut loc în cadrul producătorului Prod­lacta Brașov, preluat de către "magnatul laptelui" din Republica Moldova.

"În ultima perioadă am observat un oarecare interes mai mare pentru activele fir­melor aflate în insolvență, ți­nând cont că am avut tran­zacții precum Tower Center, Prodlacta Brașov sau La­minorul Focșani", a decla­rat Ștefan Dumitru, partener în cadrul firmei RVA Insolvency.

Tot pentru vânzare sau cel puțin o schimbare de management intenționează și statul să deschidă procedura insolvenței pentru mai multe companii deținute. "Eu am în vedere insolvența ur­mată de privatizare. Dacă facem o evaluare a companiilor noastre, cele care sunt în portofoliul AVAS și cele pe care dorim să le preluăm de la ANAF, mai toate sunt în insolvență", a mai spus Vosganian.

"Cu privire la intrarea firmelor în insolvență, eu con­si­der că nu este vorba atât de o modă, cât de o necesitate. Consider însă că ar fi nevoie ca procedura să fie deschisă mai devreme, nu când firmele sunt la stadiul de reanimare", a declarat și Geanina Oancea, partener în cadrul firmei BDO Business Restructuring.

Toată situația ultimilor ani, cu avalanșa de firme in­trate în insolvență și fali­ment, a afectat și încrederea inves­titorilor străini care analizau piața locală pentru achiziții.

"Am întâlnit investitori interesați să vină aici, a căror reticență nu le-a permis să facă acest pas. Ei trebuie să primească încredere de la noi, să înțeleagă avantajele și riscurile. Practica neuni­tară în insolvență este un element care descura­jează investitorii", apreciază avocatul Ramona Oncescu, managing partner în cadrul firmei Stratulat Oncescu.

Pentru a gestiona mai bine zecile de mii de ac­tive și proprietăți care au intrat pe mâna lichi­datorilor, UNPIR a fondat un institut de pre­gătire a practicienilor în insolvență, condus de către Simona Miloș, iar în următoarele săptămâni va lansa un portal care va reuni toate activele prac­ti­cienilor propuse spre vânzare.

Până să fie mai bine pe această piață, în acest an ar putea fi mai rău, cu un număr poate mai mic de firme intrate în insolvență, dar cu o valoare totală a creanțelor și activelor mai ridicată, a punctat Elena Cosma, co-managing partner al ZRP Insolvency.

Varujan Vosganian, ministrul economiei

La nivelul administrației de stat vom trata insolvența ca o instituție care ajută la funcționarea economiei și nu la compromiterea ei. Insolvența este o modalitate de recuperare și de valorificare a unui patrimoniu care, în mare parte, este socotit astăzi necrozat sau anacronic. Dacă facem o evaluare a companiilor noastre, cele care sunt în portofoliul AVAS și cele pe care dorim să le preluăm de la ANAF, mai toate sunt în insolvență.

Arin Stănescu, președintele UNPIR

Băncile au băgat sub preș dosarele în toți acești ani și unde am ajuns? La o rată a creditelor neperformante de 17%. Sunt firme mijlocii și mari care nu mai rezistă. Criza nu s-a terminat încă, reziști cât reziști și până la urmă te atinge. Am plecat de la 5.000-6.000 de dosare în anii 2005 - 2006 și am ajuns în 2012 la 28.000 de dosare, 55% dintre proceduri fiind deschise la cererea debitorilor. Pe rolul instanțelor sunt 34.000-35.000 de dosare.

Octavian Marcu, director restructuring & workout al Piraeus Bank

Noi încurajăm și susținem ca reorganizarea să se deruleze în afara instanței, ceea ce ar reduce costurile. Pentru o foarte mare parte din societăți, circa 70%, consider că insolvența este o modă, nu o necesitate. Dacă la început creditorii erau agresivi și cereau insolvența, observăm că debitorii sunt cei care o solicită mai mult în prezent, beneficiind de celeritatea, consider injustă, cu care sunt judecate cererile lor. Acordăm finanțări și firmelor aflate în procedura insolvenței.

Ioana Necula, CEO al International Leasing

Vom rămâne cu o ștampilă de firmă care a trecut prin procedura insolvenței. Consider că băncile ar trebui să analizeze situația debitorilor de la caz la caz. Mie, personal, mi-a fost foarte greu să iau decizia de a intra în insolvență, aș fi vrut o reorganizare în afara instanței, dar mi-am dat seama că nu am încotro. Din fericire am avut susținerea principalului creditor, BCR. Acum ne gândim la o vânzare ulterior reorganizării, care ar trebui finalizată în acest an, dar mai avem multe de făcut.

Geanina Oancea, partener al BDO Business Restructuring

Am putea crede că debitorii au găsit dintr-o dată soluții de redresare și ne-am putea aștepta ca numărul reorganizărilor să crească. Nu e mereu așa. Unii debitori, cu rea-credință, sau cu bună-credință, dar cu neștiință, cred că se pot reorganiza și lungesc perioada de observație cu anii, încălcând dreptul creditorilor de a-și recupera creanța. Sunt curți de apel din țară care ignoră textul de lege, considerând că dreptul debitorului de reorganizare e mai presus decât părerea specialiștilor și a creditorilor.

Ramona Oncescu, managing partner al SCA Stratulat Oncescu

Am întâlnit investitori interesați să vină aici, a căror reticență nu le-a permis să facă acest pas. Ei trebuie să primească încredere de la noi, să înțeleagă avantajele și riscurile. Practica neunitară în insolvență este un element care descurajează investitorii. Majoritatea creditorilor nu își recuperează creanțele, ceea ce îi face să plece din piață. Sper ca ponderea firmelor care își declară insolvența la propria cerere să devină tot mai redusă.

Simona Miloș, președinte al INPPI

La nivelul Uniunii este în construcție un site, care va reuni toate bazele de date ale practicienilor în insolvență și care va include activele propuse spre vânzare. Adresa site-ului este goodsforsale.eu pentru varianta în limba engleză, deoarece ne adresăm și investitorilor din străinătate, respectiv licitatii-insolvente.ro în română, iar lansarea e programată pe 20 martie. Un practician în insolvență poate fi la bază jurist sau economist, dar ideea e să îmbine calități de mediator, de avocat și să ajungă un manager de criză.

Elena Cosma, co-managing partner al ZRP Insolvency

De regulă, băncile comerciale pot veni și susține planul de reorganizare prin credite suplimentare, dar de volume foarte mici. De obicei se întâmplă o reeșalonare a creditelor, cu prelungirea perioadei de rambursare. Au fost și cazuri în care acționarii și-au susținut compania cu fonduri noi, dar puține. Considerăm că în activități precum industria metalurgică, de sticlărie, cultivarea plantelor sau zootehnie trebuie continuată activitatea chiar și în cazul pronunțării falimentului.

Marius Zidaru, partener al Five Advisory Group

De-a lungul vieții companiei, între creditor și companie se stabilește o relație, pornită de la încredere. În cazul insolvenței, încrederea e diminuată sau dispare. Rolul administatorului judiciar este acela de a restabili încrederea. Această încredere se bazează pe capacitatea businessului de a continua, de a se dezvolta, de a-și plăti datoriile, de a-și satisface clienții. Odată ajunsă în insolvență, credibilitatea companiei e pusă sub semnul întrebării.

Ștefan Dumitru, partener al RVA Insolvency

În ultima perioadă am observat un oarecare interes mai mare pentru activele firmelor aflate în insolvență, ținând cont că am avut tranzacții precum Tower Center, Prodlacta Brașov sau Laminorul Focșani. Tower Center a fost cel mai dificil și complex dosar în care am fost implicat. Proiectul a presupus conversia unei creanțe în acțiuni și convingerea creditorului bancar să finanțeze și tranzacția de preluare, în condițiile în care restul băncilor erau reticente în a se implica.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Andrei Cîrchelan