Ministerul Finanțelor se împrumută în lei la un cost cu două puncte procentuale peste randamentul plătit de statul polonez pentru obligațiunile în zloți, deși cele două țări au același necesar de finanțare raportat la mărimea economiei, iar noi stăm mai bine decât polonezii la deficitul bugetar.Dobânda plătită de statul român la ultima licitație cu obligațiuni pe cinci ani a crescut ușor, până la 5,2% pe an, în timp ce polonezii reușesc să se împrumute în zloți la 3,3% pe an. Diferența de dobândă se menține la două puncte procentuale și la scadențe mai scurte.
„Diferența de randament la titlurile pe termen scurt este influențată de nivelul inflației, dar la titlurile pe termen lung teoria convergenței spune că randamentele ar trebui să fie relativ egale. Faptul că există această diferență și la titlurile pe termen lung ține într-o anumită măsură și de politica monetară. BNR ar avea spațiu să reducă dobânda-cheie cu un punct procentual dacă ar lăsa cursul de schimb liber“, consideră analistul financiar Florin Cîțu.
Banca centrală a Poloniei a coborât în criză dobânda de politică monetară la 2,75% pe an, în timp ce dobânda-cheie la lei a fost înghețată de BNR la 5,25% din mai 2012.
BNR a semnalat totuși că intenționează să reia ciclul de relaxare a politicii monetare, iar analiștii prognozează o tăiere a dobânzii-cheie chiar de luna viitoare.
Calculele acestora ar putea fi date însă peste cap de creșterea presiunilor pe cursul de schimb din ultimele săptămâni. Leul a pierdut aproape cinci puncte procentuale în fața euro de la începutul lunii iunie după ce străinii și-au lichitat pozițiile de pe piața titlurilor de stat în lei, ceea ce a dus la creșterea cererii de valută.
„BNR are două obiective și anume controlul inflației și al cursului de schimb, iar deprecierea recentă a leului creează însă anumite probleme pentru că banca centrală ar trebui să intervină mai mult pe piață pentru a apăra cursul“, afirmă Cîțu.
Inflația anuală a atins 5,3% la sfârșitul lunii mai, dar prognozele băncii centrale și ale analiștilor indică o scădere a presiunilor pe prețuri în a doua parte a anului. Nivelul inflației depinde însă și de evoluția cursului de schimb, în contextul în care multe prețuri sunt exprimate în euro. Polonia, unde inflația anuală a fost de 0,5% în luna mai, nu are această problemă, în condițiile în care economia este mult mai puțin euroizată.
România și Polonia au același nivel al necesarului de finanțare pentru 2013, de circa 12% din Produsul Intern Brut (PIB). Aceasta înseamnă în cazul României un necesar de finanțare de echivalentul a 17 mld. euro. La acest nivel, două puncte procentuale în plus la randamentul plătit pentru vânzarea de titluri de stat înseamnă cheltuieli suplimentare cu dobânzile de 300-350 mil. euro.
Diferența mare între dobânzile plătite de cele două state este paradoxală și în contextul în care România nu este percepută de investitori ca fiind mult mai riscantă decât Polonia. Costul asigurării cu riscul de default al României este de circa 190 de puncte de bază (1,9 puncte procentuale), în timp ce în Polonia costul este cu circa un punct procentual mai jos. Din punct de vedere al deficitului bugetar, România stă mai bine cu un deficit de 2,1% din PIB estimat pentru anul acesta, față de 3,4% în cazul Poloniei.
Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 20.06.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu