Deutsche Bank, cea mai mare bancă europeană, suspectată de manipularea atât a dobânzilor cât și a cursurilor de schimb valutar, a dat împrumuturi mascate de miliarde de dolari în ultimii cinci ani băncilor din întreaga lume, printre care unele cu probleme mari precum Dexia și Monte dei Paschi, în așa fel încât să ascundă riscurile de investitori și autorități.Banca germană a dat împrumuturi unor bănci din țări variind de la Brazilia la Italia reușind să facă tranzacțiile să dispară din balanța contabilă deși rămăsese creditoare, potrivit unor documente obținute de Bloomberg și unor surse care au cunoștință de aceste practici. Prin astfel de manevre contabile complexe Deutsche Bank a reușit să pară în ochii investitorilor și ai autorităților mai sănătoasă decât era. Fiecare miliard de euro pe care Deutsche Bank reușea să-l țină ascuns majora gradul aparent de sănătate, înclusiv marja de capital, altfel banca ar fi putut fi nevoită să strângă mai mulți bani de la investitori.
Creditele ascunse sunt „imateriale pentru balanța contabilă a băncii“
Afacerile obscure încheiate cu Banca Monte dei Paschi, cea mai veche bancă din lume și salvată de la faliment de statul italian, și Banco do Brasil totalizează 2,5 mld. euro, arată documentele. Banco do Brasil este cea mai mare bancă din America de Sud după active și deține monopolul mai multor programe de finanțare ale guvernului brazilian. Deutsche Bank a avut discuții despre împrumuturi similare cu Dexia cu câteva săptămâni înainte ca banca să fie salvată de la faliment cu bani de la stat.
Creditele sunt o parte din activele de 395,5 miliarde de euro pe care banca germană le exclude de pe balanța contabilă compensându-le cu pasive echivalente. Deutsche Bank a făcut publică suma pentru prima dată în aprilie sub noile standarde internaționale de raportare financiară. Aceasta reprezintă 19% din valoarea de 2.030 miliarde de euro a activelor făcute publice de grupul bancar. „Ar trebui să fim foarte îngrijorați de lipsa de transparență și de complexitatea acestor tranzacții“, apreciază Joshua Rosner, analist la compania de cercetare Graham Fisher, care la începutul anului 2007 a avertizat că instrumentele financiare complexe legate de creditele subprime sunt periculoase pentru economie.
Kathryn Hanes, purtătorul de cuvânt al Deutsche Bank, a explicat că aceste credite „acoperite“ sunt „imateriale pentru balanța contabilă a băncii“. KPMG, firma care auditează banca din 1990, a refuzat să comenteze informațile publicate de Bloomberg.
Modul în care grupul a contabilizat creditele, descrise în unele documente ca acorduri repo „îmbunătățite“, reduce valoarea și numărul împrumuturilor raportate în condițiile în care directorii executivi Anshu Jain și Juergen Fitschen încearcă să convingă investitorii că banca are suficient capital în raport cu activele pentru a amortiza pierderile. „Ei aduc riscuri pentru piețe. Dacă aș fi investitor, aș vrea foarte mult să știu ce se întâmplă“, spune Theodore Krintas, director al Attica Wealth Management.
O caracatiță cu tentacule ascunse în întreaga lume
Documentația legată de creditele date băncilor Monte dei Paschi și Banco do Brasil care descrie înțelegeri finalizate arată că aceste împrumuturi au fost structurate astfel încât să permită compensarea – netting - activelor cu pasivele. Prin practicile de netting, băncile își compensau obligațiile reciproce, rezultatul fiind o obligație comună mai mică trecută în balanța contabilă.
Deutsche Bank a încercat să folosească o contabilitate similară pentru un credit acordat în 2009 băncii Banco Popolare salvată de stat de la faliment. Banca a avut acorduri repo pe termen lung cu alte trei bănci, National Bank of Greece, Hellenic Postbank și Al Khaliji, din Qatar. Tranzacțiile au implicat operațiuni de netting.
Acordurile repo (de reachiziție) sunt cele în care un debitor vinde instrumente financiare unui creditor cu promisiunea că le va cumpăra înapoi la o dată ulterioară la un preț convenit dinaninte. Spre deosebire de acordurile repo obișnuite, cele în care s-a angajat Deutsche Bank au durat cel puțin cinci ani și nu au fost înregistrate ca active.
Până în al treilea trimestru din 2009 amploarea operațiunilor de netting ajunsese să se extindă într-un ritm atât de alert încât doi executivi de top și-au exprimat îngrijorarea că activele băncii vor crește dacă aceasta nu va mai putea acoperi creditele.
Deutsche Bank s-a bazat pe tehnica cunoscută ca „no-banalce-sheet usage“ (nefolosirea balanței contabile) pentru a ține creditele departe de balanța activelor și pasivelor.
La un împrumut tipic garantat, o bancă dă cu împrumut lichidități pe care deja le deține, raportând cheltuiala ca fiind activ. În schimb creditorul primește garanția pe care o păstrează până când își primește datoria înapoi.
În tranzacțiile „no-banalce-sheet usage“, Deutsche Bank a primit garanțiile, le-a vândut, iar lichiditățile astfel obținute le-a folosit pentru a acorda împrumuturile. Vânzând garanțiile – spre exemplu obligațiuni guvernamentale – banca s-a obligat să le returneze, ceea ce i-a permis să aducă la zero activele și pasivele.
Avertismentele
Deutsche Bank ocupă cea mai slabă poziție într-un top al riscurilor celor mai mari bănci ale lumii realizat de vicepreședintele Federal Deposit Insurance Thomas Hoening.
Analiștii de la JPMorgan, una dintre cele mai mari bănci americane, estimează că Deutsche Bank are un deficit de capital de 12,3 miliarde de euro din punctul de vedere al unor noi propuneri ale Comitetului de la Basel pentru Supraveghere Bancară care includ în calcularea gradului de îndatorare activele netrecute în balanța contabilă.
Banca germană se află cel puțin din 2002 în primii trei subscriitori din lume pentru obligațiuni internaționale (subscriitorul este banca de investiții care strânge de la investitori capitalul în numele companiilor sau guvernelor care emit obligațiuni – n.red.). Anul acesta Deutsche Bank stă pe prima poziție.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.07.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu