David Drumm, fostul director executiv al Anglo Irish Bank care și-a atras furia Berlinului și Dublinului bătându-și joc de nemții care au contribuit la salvarea băncii irlandeze, și-a cerut scuze pentru limbajul „nepotrivit“ și s-a arătat „șocat“ și „jenat“ de conținutul înregistrărilor telefonice din 2008 din timpul colapsului instituției al căror protagonist este.„Nu există scuze pentru limbajul îngrozitor sau pentru tonul obraznic și regret sincer jignirile aduse. Nu mai pot schimba nimic acum, dar îmi pot cere scuze celor care au ascultat și celor care sunt, pe bună dreptate, jigniți“, a afirmat Drumm într-un interviu acordat publicației Irish Central.
Tot un ziar, Irish Independent, este cel care a publicat săptămâna trecută conținutul conversațiilor. Pe una dintre acestea mai mulți directori executivi ai Anglo pot fi auziți glumind pe seama pierderilor masive înregistrate de bancă, scrie BBC.
Drumm poate fi, de asemenea, auzit râzând în timp ce alți colegi cântă imnul Germaniei naziste, interzis după război, în timp ce depozitele băncii aflate în pragul falimentului erau alimentate de banii germani ca rezultat al garanțiilor oferite de guvern.
Fostul director executiv a fost, de asemenea, înregistrat detaliind strategia băncii pentru a convinge banca centrală să sprijine instituția. Drumm le-a cerut subalternilor să se ducă la banca centrală și să spună: „Avem nevoie de cașcaval, pe care voi îl aveți și pe care ni-l veți da, și când ni-l veți da?“. Refuzul ar lăsa banca centrală în fața unui colaps bancar sau chiar a unei economii prăbușite.
Drumm a fugit în SUA, unde vrea să scape de creditori
Folosind un limbaj mai colorat, un alt executiv al Anglo, John Bowe, poate fi auzit spunând că a scos cifra de șapte miliarde de euro „din fund“ când a fost întrebat de autorități de câți bani ar fi nevoie pentru ca banca să supraviețuiască. Pierderile totale ale băncii s-au dovedit ulterior a fi de patru ori mai mari decât această sumă.
Drumm, care i-a succedat lui Sean Fitzpatrick în funcția de CEO al băncii în 2005, a demisionat în decembrie 2008, la trei luni după ce guvernul irlandez a garantat în totalitate depozitele băncii. Fostul executiv, care susține că reprezentanții Anglo nu au fost de față când au fost stabilite aceste garanții, s-a mutat apoi în Boston, SUA, unde a mai lucrat în trecut, iar acum se chinuie să obțină falimentul personal de la instanțele americane. Înregistrările telefonice au produs furie în rândul societății civile irlandeze, din banii căreia au fost salvate toate băncile locale și au fost garantate depozitele de la Anglo, și la nivelul guvernelor Irlandei și Germaniei.
În interviul acordat Irish Central, fostul șef de bancă spune că a aflat pentru prima dată de înregistrări în New York citind Irish Independent. „Știam că sunt rele, rele, rele“, afirmă Drumm. Întrebat de un jurnalist american dacă regretă limbajul folosit, el a răspuns: „Accept că tonul și limbajul sunt nepotrivite și înțeleg pe deplin de ce extrasele publicate i-au jignit pe mulți. Ascultarea înregistrării de acum cinci ani, făcută în vremuri foarte stresante și nesigure, este o amintire rușinoasă și șocantă a presiunii cu care ne confruntam eu și colegii mei“.
Drumm a negat că directorii băncii au indus în eroare guvernul și autoritățile de reglementare în privința dimensiunilor pierderilor băncii. Pachetul cu care a fost salvată Anglo s-a ridicat în final la 30 de miliarde de euro, „cea mai mare tranzacție financiară din istoria statului“, după cum spune premierul irlandez Enda Kenny.
Banca a fost naționalizată în 2009, iar în anul următor guvernul a cerut ajutor financiar de la UE și FMI.
Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 02.07.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu