Estonia, un stat mic din UE, dar cu vecin puternic în Est pe care vrea să-l țină departe, își exploatează la maxim principalele resurse, șisturile bituminoase și inteligența, iar rezultatele sunt pe măsura eforturilor. Estonia este prima țară din lume devenită autosuficientă energetic datorită șisturilor bituminoase și totodată este un model de cum ar trebui să se împletească aparatul de stat și tehnologia în secolul al XXI-lea.Estonia, o țară cu 1,3 milioane de locuitori, își acoperă peste 90% din necesarul de energie cu șisturi bituminoase, minerale combustibile care conțin kerogen și eliberează petrol când sunt încălzite, scrie The Telegraph. Mineralul este diferit de petrolul de șist extras în cantități mari în SUA și Marea Britanie prin metoda controversată a fracturării hidraulice.
„Suntem țara cu cel mai ridicat grad de independență energetică din Uniunea Europeană și nu ne vom compromite siguranța energetică. Avem un vecin mare. Estonia nu este îndeajuns de bogată pentru a experimenta cu tehnologii imature“, spune Juhan Parts, ministrul economiei, făcând referire la învecinarea cu Rusia și la febra energiei verzi care a cuprins statele bogate ale Europei în frunte cu Germania.
„Chiar dacă ar trebui să investim astăzi în noi centrale electrice, șisturile ar fi mai ieftine. Gazul rusesc costă de 1,8 ori mai mult. Energia eoliană continentală este de două ori mai scumpă, iar cea de pe platforme marine de 2,5 ori“, a explicat ministrul.
Industria șisturilor bituminoase nu are o imagine plăcută. Excavatoare imense din era sovietică importate din regiunea Munților Urali macină până la adâncimea de 25 de metri terenul împădurit din apropierea graniței cu Rusia. De aici, minereul ajunge fie să fie ars pentru a crea energie electrică, fie este procesat pentru a produce petrol.
„Este un proces dinamic. Săpăm și recuperăm într-un ciclu de doi ani. Gropile sunt transformate în lacuri artificiale. Nu folosim apă pentru a extrage șisturile, astfel că pânza freatică nu este contaminată“, spune Hardi Aosaar, geolog la compania de stat Eeasi Energia. Trauma lasă un teren zbârcit, dar care este ușor recucerit de natură. Cenușa reziduală este folosită la construcția drumurilor. Un depozit de astfel de reziduu a fost transformat în cea mai lungă pârtie de schi din țară.
O industrie veche de 100 de ani cu tehnologie de ultimă oră
Cum interesul pentru resursele neconvenționale de energie este tot mai mare în întreaga lume, Estonia vrea să-și sape propria nișă prin perfecționarea tehnologiei necesare pentru a produce energie mai curată și combustibili eficienți din șisturile bituminoase. Estonia vrea să exporte know-how-ul până în Iordania și chiar SUA, notează AP.
Industria șisturilor asigură direct 1,1% din locurile de muncă ale țării - și indirect un sfert din total – și contribuie cu până la 3% la economia țării.
„Avem o experiență de aproape 100 de ani cu șisturile bituminoase în Estonia, iar dacă știi ceva și există pe undeva pe acolo o piață, atunci vei încerca să vinzi“, a afirmat Tarmu Aas, membru în consiliul director al Eesti Energia, companie care deține monopolul producției de șist și energie. Estonia speră ca până în 2016 să poată produce în cantități comerciale din șisturi benzină de calitate înaltă. Această tehnologie va crește valoarea materiei prime. „Cu șisturile bituminoase, Estonia iese în evidență pe harta lumii. În această tehnologie suntem buni, suntem cei mai buni“, spune Konstantin Dotsenko, un trader estonian de energie.
Un test de căpătâi pentru Estonia va fi Iordania. Cu ajutorul Estoniei, acest stat din Orientul Mijlociu vrea să construiască până în 2017 o centrală electrică alimentată cu șisturi bituminoase și ulterior o rafinărie pentru produsele petroliere obținute din șisturi. Iordania își acoperă în prezent 97% din necesarul de energie cu importuri, dar deține resurse semnificative de șisturi bituminoase.
La nivel mondial, resursele de șisturi bituminoase sunt de patru ori mai mari decât cele de petrol. Aproximativ 70% din rezervele lumii sunt în SUA, iar pe exploatarea acestor zăcăminte mizează Estonia pentru dezmorțirea industriei. În 2011, Eeasi Energia a cumpărat drepturi de explorare pe un teritoriu vast din statul Utah.
Un pionier european al tehnologiei
În lumea tehnologiei, Estonia este cunoscută mai ales ca fiind locul de naștere al Skype și un campion al startup-urilor. Însă aici tehnologia a ajuns să se înrădăcineze adânc în structura statului. Chiar președintele Toomas Hendrik Ilves, ales în 2006, este un promotor pasionat al tehnologiei care a învățat programare la vârsta de 13 ani. El ar putea fi primul președinte care a scris în programul Assembrer pe un microcomputer PDP-8, primul microcomputer cu succes comercial, scrie The Wall Street Journal.
Ședințele executivului sunt efectuate electronic încă din 2000, iar din 2005 estonienii pot vota pe internet. În alegerile parlamentare din 2011 un sfert din voturi au venit pe căi digitale. Software-ul folosit a fost recent publicat ca material open-source.
De asemenea, tot din 2000 declarațiile fiscale sunt completate online, iar din 2005 registrul de intabulare este digitalizat. Rețetele medicale electronice sunt în circulație din 2010. Fișele medicale pot fi consultate pe internet din 2008. Toate acestea fac ca în administrația de stat să fie angajată doar 1,9% din populația țării, față de, spre exemplu, 3,8% în Franța.
Anina, experimentul eșuat al României cu șisturile bituminoase
În 1977, la ordinul regimului comunist a început construirea centralei termoelectrice de la Anina, care ar fi urmat să utilizeze rezervele de șisturi bituminoase descoperite în zona Carașului. Ordinul a venit însă fără a fi evaluată calitatea minereului, care s-a dovedit foarte slabă. Prima unitate generatoare din cele trei proiectate a fost pornită în 1984, însă a dat randamente scăzute deoarece șisturile arse aveau valoare calorică redusă. De multe ori focul continuu era întreținut doar cu gaze naturale sau cărbune. Desele defecțiuni tehnice au făcut ca timpul de funcționare neîntreruptă a unității să fie de ordinul orelor. Instalațiile care măcinau șisturile bituminoase, prea dure, trebuia reparate la intervale de câteva zeci de ore. De asemenea, au fost dificultăți legate de evacuarea cenușii, care eroda paletele ventilatoarelor. Lucrările au fost sistate în 1986, iar în 1988 proiectul a fost închis. Pentru el au fost cheltuiți un miliard de dolari.
La nivel mondial, resursele de șisturi bituminoase sunt de patru ori mai mari decât cele de petrol. Aproximativ 70% din rezervele lumii sunt în SUA, iar pe exploatarea acestor zăcăminte mizează Estonia pentru dezmorțirea industriei
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.08.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu