BNR va reduce rezervele minime obligatorii la lei și valută chiar din prima ședință din acest an, și va lăsa în piață, cu mare întârziere, lichiditate pe termen lung, necesară finanțării economiei, dar reluarea creditării presupune și măsuri de relaxare fiscală, susține macroeconomistul Florin Cîțu.Macroeconomistul arată că, deși pe de o parte BNR susține că există exces de lichiditate în piață, pe de altă parte se pregătește să reducă RMO la lei și valută la următoarea întâlnire.
"Acest comportament susține ipoteza mea că nu există un exces de lichiditate în economie, ci doar o nepotrivire de scadențe între lichiditatea de la BNR pe termen scurt și interesul de creditare al economiei pe termen lung. În plus reducerea RMO, deși este o măsură bună, vine, în stilul BNR, foarte târziu. Mai exact, cinci ani mai târziu decât avea nevoie economia reală", a afirmat Cîțu.
BNR a programat pentru miercuri, 8 ianuarie, prima ședință de politică monetară a Consiliului de Administrație pe anul 2014.
La începutul lunii decembrie a anului trecut, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că, pentru susținerea creditării, banca centrală este pregătită să reducă rezervele minime obligatorii în 2014, care însumează circa 6 miliarde de euro la valută și 3-4 miliarde de euro la lei, chiar dacă în piața monetară se înregistrează un exces de lichiditate estimat la circa 2 miliarde de euro.
"Pe piața monetară din România, Banca Națională face ce nu face de regulă o banca centrală: lansăm lichiditate în piață. Media de lichiditate este de două miliarde de euro, exces de lichiditate, dar toată economia este un covor peste care a fost o secetă, s-a făcut o pojghiță, stă lichiditatea deasupra, dar nu vrea să intre în economie", a spus Isărescu, în urmă cu o lună.
Cîțu susține că fără o analiză atentă a declarației guvernatorului BNR, pare că acesta susține de fapt existența unui dezechilibru pe piața interbancară, deși banca centrală și-ar face treaba, iar băncile comerciale nu.
"Pentru a rezolva problema creditării, și eliminarea «pojghiței» este nevoie de o combinație de acțiuni care implică atât politica monetară, cât și cea fiscală. Politica monetară trebuie să ofere finanțare permanentă pe termen lung, să relaxeze condițiile de intrare pe piața bancară, dar și de ieșire, și să accepte o lege a falimentului personal. Politica fiscală trebuie să reducă impozitarea capitalului și a forței de muncă pentru a crește solvabilitataea clienților potențiali ai sistemului bancar, deoarece în acest moment nu putem să ne așteptăm la o relaxare a condițiilor de creditare din partea sistemului", a arătat Florin Cîțu.
El explică felul în care trebuie citită lichiditatea din discursul guvernatorului BNR, care face referire la resursele de finanțare din piața interbancară, în condițiile în care economiștii utilizează, de regulă, trei concepte.
Lichiditatea la nivel macroeconomic se referă la condițiile monetare din economie, măsurate prin nivelul dobânzilor, dinamica creditelor și a masei monetare și condițiile de creditare. Aceste măsuri nu arată că în economie ar fi un exces de lichiditate macroeconomică.
La rândul ei, lichiditatea din piața interbancară surprinde două lucruri: încrederea și adâncimea. Într-o piață lichidă, tranzacțiile se fac cu orice contrapartidă și fără să influenteze prețul.
Lichiditatea contabilă se referă la activele din bilanțul contabil care pot fi vândute cel mai rapid într-un moment în care o companie are nevoie de cash.
"Toate trei spun un singur lucru: lichiditatea reprezintă posibilitatea de a obține cash, ori că se face prin vânzare de active, ori prin acces la credit", a continuat Cîțu.
Revenind la declarația guvernatorului BNR, Cîțu arată că aceasta conține mai multe mesaje despre piața monetară din România.
"În primul rând guvernatorul admite implicit că BNR este din nou debitor al sistemul bancar și nu creditor. Asta înseamnă că sistemul bancar nu se finanțează de la BNR pentru operațiuni zilnice ci plasează bani la BNR la sfârșitul zilei. Dar lichiditatea din sistemul interbancar este controlată și administrată de banca centrală. În 2008, cu costul unei recesiuni severe, BNR a reușit să devină creditor al sistemului interbancar", a continuat Cîțu.
El arată că este foarte important de înțeles cum se poziționează BNR față de sistemul bancar pentru că din poziția de debitor pierde controlul asupra politicii monetare.
"De aceea în 2008 a ținut neapărat să ajungă în poziția de creditor, chiar cu riscul unei recesiuni", a completat Cîțu.
Analistul macroeconomic susține că prin acea declarație guvernatorul a recunoscut, practic, că mecanismul de transmitere a politcii monetare nu funcționează.
"Este o declarație, tot implicită, în premieră, deoarece, până acum, de fiecare dată când am atras atenția asupra acestei probleme majore din economie, domnia sa a spus că nu am dreptate. Mai mult, la fiecare prezentare, domnul guvernator folosea o scădere a dobânzilor pentru creditele în lei (mult mai mică decât scăderea dobânzii de politică monetară) ca argument care să demonstreze funcționarea mecanismului de transmitere a politicii monetare. În această declarație domnul guvernator folosește, însă, indicatorul corect: dinamica creditului", a arătat Cîțu.
Potrivit macroeconomistului, un al treilea element important al declarației guvernatorului BNR reprezintă o eroare gravă, pe care o interpretează ca voită, având în vedere experiența șefului băncii centrale.
"Excesul de lichiditate despre care amintește nu este unul real, ci vorbim de fapt despre o cerere pentru finanțare pe termen lung și o ofertă de finanțare pe termen scurt. Din 2008 până azi, singura finanțare (lichiditate) din piață a fost pe termen scurt - maxim 7 zile. Sistemul bancar a căzut în plasa BNR până acum de două ori crezând că banca centrală va menține această lichiditate în piață. Dar, la primul semn de volatilitate pe piața valutară, BNR a restras această lichiditate pentru a susține moneda națională", a explicat Cîțu.
În aceste condiții, Cîțu susține că este normal să nu apară un interes foarte mare de creditare a economiei pe termen lung cu lichiditate pe termen scurt, care este și volatilă și incertă.
Banca centrală a introdus RMO la pasivele în valută în perioada 2006-2008 pentru a descuraja creditul în valută, iar de la începutul crizei a redus rezerva minimă obligatorie în euro de la 40% la 20%. Pentru pasivele în lei, reducerea rezervei obligatorii a fost similară, iar nivelul acesteia se situează la 15% din pasivele cu scadență sub doi ani.
0 comments :
Trimiteți un comentariu