Avem un Minister al Economiei. O strategie de export de 140 de pagini. Un departament de comerț și relații internaționale în cadrul Ministerului Economiei care are 130 de consileri, directori, experți, cea mai mare parte trimiși peste hotare cu salarii de cel puțin 2.000-3.000 de euro pe lună. Nu avem însă o listă cu 50 de companii românești care au reușit să-și stabilească o prezență regională!
Dar până la urmă la ce ar folosi o astfel de listă cu 50, 100 sau 1.000 de companii antreprenoriale care pot emite pretenții la o dezvoltare peste granițe? Ce poate face statul pentru ca familia Cornea din Suceava, care are o fabrică de încălțăminte în care lucrează 300 de oameni, să-și atingă obiectivul de a duce magazinele de încălțăminte Denis pe piețele din Italia, Franța sau Marea Britanie? Nu poate face nimic concret pentru că cel mai probabil nu cunoaște ambițiile familiei de antreprenori din Moldova.
Sigur, poate elabora strategii pentru următorii șase ani, în care poate afirma că „de rezultatele și performanțele IMM-urilor și de abilitatea societății, în parteneriat public-public sau public-privat, de a le susține eficient depinde dezvoltarea într-o manieră sustenabilă a exportului românesc“. Dar dincolo de strategii, antreprenorii din spatele IMM-urilor care ies peste granițe sunt prea mărunți ca să fie „așezați pe o listă“.
Anul trecut România a înregistrat un nivel record al exporturilor, de aproape 50 de miliarde de euro, dar în top 100 exportatori sunt doar două companii controlate de antreprenori români (Interagro – Ioan Niculae și Aramis Invest – producător de mobilă din Baia Mare controlat de Iacob Vladimir și Marius Selescu). Din valoarea totală a exporturilor României, în jur de 80% se realizează de firme cu capital străin, dar baza, în strategiile elaborate de stat, rămân tot românii.
La ușa premierului bat multinaționalele și ambasadele străine pentru a-și promova investitorii, dar românii care creează produse competitive și care pot concura pe piețele externe sunt anonimi pentru stat.
„Ministerul Economiei, prin Departamentul de Comerț Exterior și Relații Internaționale, elaborează strategii de promovare a exportului pe termen mediu și lung, în prezent fiind aprobată prin hotărâre de guvern și publicată în Monitorul Oficial Strategia Națională de Export 2014-2020, în conformitate cu Programul de Guvernare. În ceea ce privește solicitarea dumneavoastră, în prezent, în țara noastră, doar BNR urmărește capitalul investit în exterior și numai pe baza declarațiilor firmelor, dacă acestea consimt să le dea“, a fost răspunsul transmis de reprezentanții biroului de presă al Ministerului Economiei la o solicitare în care ZF cerea o listă cu 50 de companii din România (capital românesc) care au cel puțin o sucursală, filială, linie de business în afara granițelor.
Situația de la Ministerul Economiei nu este însă singulară. Ministerul de Finanțe, de exemplu, are pe site bilanțurile anuale ale celor aproape 700.000 de companii din România, dar nu poate furniza un top al celor mai mari 1.000 de firme din businessul românesc pentru că „stă“ pe aceste date, dar nu le centralizează.
Cum putem să mergem înainte, să creștem, dacă nu știm unde stăm și pe cine se bazează economia românească?
Cum să sprijini capitalul românesc la export când nu ai nici măcar o listă cu 50 de companii românești prezente peste graniță?
Știrea a fost publicată joi, 31 iulie 2014, 21:55 în categoria Companii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom
)
0 comments :
Trimiteți un comentariu