Investițiile franceze în România, plus de un miliard de euro în ultimii patru ani, chiar dacă relațiile politice sunt la „genunchiul broaștei“

Sunt al patrulea investitor în România, cu un stoc al investițiilor de 5,2 mld. euro. Sunt, de asemenea, al patrulea partener comercial al României – schimburile comerciale  fiind permanent în creștere și depășind anul trecut șase miliarde de euro. Dețin poziții-cheie în economia României - în bănci, în industria auto, în telecom  sau în comerț.

A doua economie a Europei și a cincea a lumii, Franța își aniversează astăzi ziua națională într-o atmosferă ușor sumbră. Anii de criză nu s-au făcut uitați, economia are creșteri aproape de zero, șomajul depășește 10%, reformele solide sunt aproape imposibile din cauza climatului politic, ceea ce are impact și asupra prestigiului internațional al țării.

Nici relațiile politice ale Franței cu Ro­mâ­nia nu mai sunt excelente ca în trecut. În ciuda faptului că și la București și la Paris sunt guverne de stânga, lucrurile nu s-au schimbat mult față de perioada în care în cele două capitale erau guverne de dreapta. Dar capitalul nu ține seama de culoarea politică, nu în Europa, cel puțin. Iar capitalul francez continuă să vină în România. Franța s-a opus în 2010 neașteptat și bizar aderării României la Spațiul Schengen, din rațiuni pur politice. Dar, de când s-a întâmplat acest lucru pentru prima dată și până acum stocul investițiilor franceze în România a crescut cu 1 mld. euro, iar schim­burile comerciale cu 500 de milioane de euro anual. Explicația nu poate veni decât din faptul că în România se fac afaceri bune și se câștigă bine. Principalele companii franceze pre-zente pe piața locală au afaceri solide de peste 8 mld. euro anual și marje de profit im­por­tante, de peste 5%. Pe relația cu Franța, Ro­mâ­nia este pe excedent, un excedent ce se menține de patru ani și grație exporturilor Da­cia, companie deținută de francezii de la

Renault

.

Exportăm în Franța automobile de 832 mil. euro, mașini, aparate și echipamente de 470 de milioane de euro, turbine și motoare de 400 de milioane de euro, textile de aproape 400 de milioane de euro, mobilă de alte 254 de milioane de euro, material plastic de alte 223 de milioane sau oțel de 130 de milioane de euro. Un export, după cum se vede, suficient de sofisticat. Importăm, în schimb automobile de 500 de milioane de euro, mașini și aparate electrice de aproape un miliard de euro, material plastic de aproape 300 de milioane de euro, textile de 220 de milioane de euro, dar și medicamente de peste 200 de milioane de euro. Și asta în ciuda relațiilor politice reci, umbrite de realitățile sociale – principalul motiv al răcirii lor fiind imigrația romă din Franța.

Francezii au câțiva campioni în România, principalul succes fiind, fără discuție, Dacia cu afaceri de 4 miliarde de euro. În telecom, Oragne, numărul unu pe piața locală, câștigă anual peste 100 de milioane de euro, retailerul Carrefour are o cifră de afaceri de aproximativ 1 miliard de euro anual. În ciuda climatului dificil,

BRD Société Générale

se menține pe locul al doilea în topul băncilor după active și

și-a scos de multă vreme banii dați pe fosta bancă românească. În ultimii cinci ani în plină criză proprietarii Auchan (hipermarketuri), Leroy Merlin (bricolaj) și Decathlon (articole sport) au investit în România circa un miliard de euro pentru achiziții și dezvoltarea rețelelor  și au ajuns la un rulaj de circa 1,2 mld. euro pe an și 12.000 de angajați.

Lafarge, Groupama sau Sanofi sunt afaceri fiecare de câte un miliard de lei în România, iar relațiile de afaceri sunt cea mai bună dovadă că lucrurile pot merge chiar și atunci când parteneriatul strategic scârțâie sau când liderii politici se ignoră. Nu sunt de dorit relațiile politice reci, dar businessul nu a ținut seama de ele în acest caz.

De ce nu poate Franța să țină pasul cu Germania

Să asiști la prăbușirea unei țări este mereu o experiență dureroasă. În timp ce vizitatorii se bucură de fațadele care reflectă succesul economic din trecut, traiectoria Franței începe să amintească de cea a Argentinei, care a redevenit după Marea Recesiune, din a zecea economie la nivel mondial, o țară emergentă ,scrie rt.com.

Chiar dacă perspectivele de mai sus sunt poate prea sumbre, Franța este văzută în întreaga lume ca fiind o țară care nu a reușit să țină pasul cu globalizarea și nu a reușit să-și modernizeze sistemele economice și modelul social. Franța este una dintre cele șase state fondatoare ale Uniunii Europene (Belgia, Franța, Germania de Vest, Italia, Luxemburg și Olanda) și, totodată, una dintre cele 11 state care au adoptat moneda euro în anul 1999.  Deși în prezent economia franceză este a cincea la nivel mondial, până în 2020 economia Franței va fi surclasată de cea a Marii Britanii și va pica pe locul șase în topul economiilor mondiale, iar până în 2030 va ajunge pe poziția a opta, potrivit unui studiu realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC), una dintre cele mai mari companii de audit și consultanță. La nivel european, țara este a doua după Germania, dar Franța rămâne tot mai în urmă față de economia germană.

Pe când germanii au surprins mereu cu capacitatea de a-și reveni rapid din crize și de a crește când statele vecine se împotmolesc, economia Franței s-a evidențiat prin încetineala cu care se adaptează la noi condiții. Una dintre problemele principale pe care economiștii le găsesc vinovate de declinul economic al Franței este rata șomajului ridicată și întârzierea reformelor de flexibilizare a pieței muncii. Anul trecut rata șomajului în Franța a fost de aproape 11%. Guvernul francez are în plan să cheltuiască 500 de milioane de euro anul acesta pentru a crea 45.000 de locuri de muncă subvenționate adresate tinerilor necalificați, conform Euronews. De asemenea, guvernul va primi 620 de milioane de euro de la Uniunea Europeană pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor.

Spre comparație, anul trecut rata șomajului în Germania  a fost de doar 5.28%, a doua cea mai mică rată a șomajului din Uniunea Europeană. La începutul anilor 2000, Germania a implementat un program de creștere a competitivității, denumit „Agenda 2010“, prin care s-a făcut din siguranța locului de muncă o prioritate, iar inflația a fost ținută sub control. Programul a avut succes în timpul crizei economice din 2009, rezultatul fiind nivelul redus record al șomajului din Germania. O altă problemă a Franței este cea a competitivității externe, Franța fiind, conform GCI (indicele de competitivitate globală) pe locul 23 la nivel mondial din acest punct de vedere, în vreme ce Germania ocupă locul patru.

Deficitul balanței de plăți s-a ridicat la 44 de miliarde de euro în 2013, în vreme ce Germania are un excedent de 200 de miliarde de dolari. Nici valoarea datoriei publice nu este un indicator prea bun pentru economia franceză, ajungând în 2013 la 98,87% din PIB. Cetățenii francezi sunt mai pesimiști în legătură cu ce le rezervă viitorul decât au fost în ultimii zece ani, iar întrebarea care se pune în legătură cu viitorul Franței este dacă țara va reuși să-și găsească propriul drum, să risipească vălul economic sumbru și să-și reconstruiască prosperitatea, scrie Jean Pisani-Ferry într-o opinie publicată de Project Syndicate. Pisani-Ferry este comisarul general pentru planificare politică al guvernului Franței.

Andra Oprescu

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Iulian Anghel