Compania Națională de Drumuri a cheltuit pe lucrări de infrastructură doar 292 mil. euro în primul semestru din 2014, deși avea la dispoziție 750 mil. euro, adică de 3 ori mai mult. Aceasta este cea mai mică sumă cheltuită din bugetul CNADNR pe lucrări de infrastructură din 2008 încoace.În acest timp, șoferii se sufocă în trafic, iar cele mai circulate porțiuni de drum din România – centura Bucureștiului, Sibiu-Nădlac, București-Ploiești-Brașov – trebuie să mai aștepte ani buni până să ajungă la stadiul de autostradă.
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a spus recent că vom intra în zona euro când vom trece Carpații cu o autostradă. Ironia ar fi bună, dar cui folosește? Ce folos să ai toți indicatorii macro – inflație, datorie publică, deficit bugetar, dobânzi, fluctuație de curs – conform cu criteriile de aderare la zona euro, dacă ai o economie care stă pentru că arterele sale vitale sunt blocate?
Era de așteptat ca, după ce au criticat aspru din opoziție modul în care s-au cheltuit banii de infrastructură în perioada 2009-2012, oficialii actuali să facă o revoluție în sector: să fie mai transparenți, să prioritizeze, să-și asume câteva proiecte majore pe care să le urmărească necontenit.
Însă fostul ministru al drumurilor Dan Șova a vorbit foarte mult și foarte doct de modul cum va împânzi România de autostrăzi în concesiune și diverse formule de parteneriat public privat – despre care se dovedește că sunt foarte greu de pus în practică, iar actualul ministru Ioan Rus și-a programat patru interviuri într-o zi la două săptămâni de la numire să anunțe marele său plan că „ori mergem înainte, ori mergem înapoi“ cu Comarnic-Brașov la toamnă și de atunci tace.
Guvernului îi lipsește cadența în verificarea avansului proiectelor. Aceleași discuții în ședințele de guvern privind schimbări legislative, de cele mai multe ori ascunse de ochii presei, dar nicio preocupare pentru a urmări săptămânal avansul unui proiect, oricare ar fi acesta: centura Bucureștiului, autostrada Comarnic-Brașov, Nădlac-Sibiu, dezvoltarea portului Constanța, producția de zahăr a județului Ialomița sau cea de țevi a județului Iași.
De aici de fapt pleacă sursa răului. Realizările administrației României se măsoară acum în tonele de proiecte legislative și legi aprobate și nu în obiective de infrastructură, în școli modernizate, porturi refăcute sau centre culturale realizate.
România a luat credit 20 de miliarde de euro în ianuarie 2009 ca să rămână pe linia de plutire, iar datoria publică este astăzi de 56 mld. euro. Președintele Băsescu și-a început mandatul în 2004 cu o datorie publică de 15 miliarde de euro. Ce obiective de infrastructură realizate cu cei 40 mld. euro împrumutați în plus vor rămâne după el?
O nesfârșită gâlceavă din care nu rezultă decât o țară tot mai îndatorată și tot mai slăbită, din care oamenii fug. Guvernul actual a ținut datoria publică sub control, dar cu ce folos? – a tăiat în mod grosolan de la cheltuielile de infrastructură, adică mănâncă din viitor pentru a susține cheltuieli curente cu bunuri și servicii și cu salariile bugetarilor.
Așa cum publică Banca Națională în fiecare trimestru un raport asupra țintirii inflației, așa ar trebui guvernul să publice în fiecare trimestru un raport de țintire a autostrăzilor.
Avem azi o debalansare uriașă între Banca Națională și guvern din punct de vedere al prestigiului profesional și al eficienței în acțiune. Este complicat să menții echilibrele macroeconomice, dar este vital să administrezi resursele bugetare de 45 mld. euro pe an într-un mod eficient pentru a crea resursele de creștere economică, de fapt pentru a croi viitorul.
Lăsând orice dispute, dacă cineva se mai gândește la România ar trebui să ia aminte și să acționeze. Dezechilibrele de competență și de salarizare ar trebui să fie eliminate. Acțiunea este la guvern. Menținerea echilibrului este la Banca Națională. La ce folosește un echilibru atins fără acțiune? Este echilibrul punctului static.
0 comments :
Trimiteți un comentariu