La 25 de ani, Sabin C., un român care a ales să lucreze la una dintre cele mai mari trei companii de transport naval la nivel internațional, a vizitat până acum țări precum Mexic, Peru, Chile, Statele Unite ale Americii, Japonia sau Coreea de Sud. S-a rătăcit pe străzile unor orașe precum Hollywood, Los Angeles sau Hong Kong, iar pe lista viitoarelor aventuri stau zone din Brazilia, Spania și Egipt.„La 23 de ani văzusem deja locuri pe care dacă rămâneam în țară, cu studii superioare și cu un salariu minim, nu aș fi reușit să le văd așa repede sau chiar deloc”, povestește tânărul, care lucrează de câțiva ani la unul dintre cei mai mari transportatori navali din lume. Meseria de ofițer maritim se împarte în trei categorii: ofițer de punte, electrician și ofițer mecanic, ultima fiind și alegerea lui Sabin, miza fiind un salariu de câteva mii de euro pe lună.
De exemplu un cadet (adică practicant) câștigă 300-400 de euro pe lună, iar salariul lunar al unui ofițer pornește de la 2.000-3.000 de euro în funcție de grad.
Salariul poate ajunge în timp și la 6.000-10.000 de euro sau chiar 12.000 de euro pe lună în cazul unui comandant, însă depinde de la companie la companie, dar și de tipul navei. Pe tancuri petroliere se câștigă cel mai bine. Contractele de muncă pot fi încheiate pe o perioadă de până la 8-9 luni, așa cum este cazul navelor de pasageri, iar cele pe navele de transport de containere contractele sunt de 3-4 luni cu o pauză de 1-2 luni acasă. De cele mai multe ori, marinarii se întorc cu salariul aproape întreg acasă, deoarece compania la care lucrează plătește drumul, cazarea la hotel dacă este cazul, masa pe navă sau asigurările de sănătate, singurele lucruri care implică cheltuieli proprii sunt cadourile pentru prieteni și familie.
„Cel care spune că se face navigator doar pentru plăcerea de a vedea marea nu va rezista. Cred că peste 90% din cei care urmează acest drum au ca principală motivație salariul. Faptul că ai avantajul de a vedea toată lumea este privit doar ca un bonus, pentru că nu toți au șansa de a vizita fiecare port în care intră nava și orașele învecinate, ci văd luminile orașului de la distanță”, afirmă tânărul.
O navă este un oraș plutitor
Ziua pe mare începea în general pentru Sabin la șase dimineața, micul dejun se lua la ora 7, iar după o oră începea programul. În fiecare zi, ofițerul mecanic are de făcut un rond, adică timp de o oră la începutul și la sfârșitul programului, supraveghează anumite procese și instalații. Ziua de muncă durează circa opt ore, însă depinde foarte mult dacă sunt sau nu probleme la motoare.
„Vaporul este un oraș plutitor și trebuie să-i oferi curent electric, apă potabilă, apă rece și caldă. După routine check, așa cum se numește activitatea de supraveghere, ni se distribuiau diverse joburi”, spune Sabin, care povestește că fiecare voiaj vine cu mari emoții, însă primul contact cu lumea marinarilor i-a dat adevărate „palpitații”. A urcat prima dată pe o navă de transport containere dintr-un port în Hong Kong, însă pentru că a ajuns cu o zi înainte să ajungă nava, a profitat și a vizitat orașul, „s-a rătăcit printre clădiri”.
„Prima dată când am pus piciorul pe vapor m-am întrebat ce caut acolo. Mi-a fost un pic cam greu la început să mă adaptez. Mulți urmează tradiția din familie și din tată în fiu ajung navigatori, dar am reușit să mă adaptez foarte repede chiar dacă nu am pe nimeni în familie în acest domeniu”, povestește el.
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să se familiarizeze cu normele de securitate, care pentru un trai bun pe mare înseamnă aproape totul. După aceea a aflat traseul și și-a luat în primire cabina, o minigarsonieră. La bordul navei a avut tot ce a avut nevoie: internet, piscină, sală de forță, play station, filme, jocuri.
„La început mi-a fost frică pentru că am făcut facultatea și e posibil să nu-mi placă pe mare. Nu știam dacă am rău de mare, dar m-a cucerit instant meseria văzând că am o echipă cu care să învăț. Pe navă echipajul este a doua ta familie. Pe vapor ești cam obligat să te înțelegi bine cu ceilalți pentru că fiecare are un rol și tu depinzi de rolul fiecăruia și ei depind de tine. Fiind un echipaj internațional, limba vorbită este engleza, dar am avut mulți români la bord”.
De la tsunami la pirați
Cea mai palpitantă experiență pe mare de până acum a fost o alertă de tsunami, care l-a ținut câteva ore bune cu sufletul la gură și departe de vas.
„De curând eram în Chile și am avut o alertă de tsunami care a provenit în urma unui cutremur de circa 6,8 grade. Nava a trebuit să elibereze de urgență zona și nu ne-am mai putut întoarce pe vapor, sincer la un moment dat m-am gândit că o să rămânem acolo toată viața. Până la urmă a fost alarmă falsă și am reușit să ne întoarcem pe vapor” . În următorul voiaj va trece prin Golful Aden din Oceanul Indian, „spaima” tuturor marinarilor din cauza piraților care atacă navele. Oceanul Indian, Golful Aden și mai departe către Marea Mediterană prin Marea Moartă reprezintă o importantă rută pentru transportatorii de petrol, dar și de alte mărfuri deoarece este cel mai scurt drum maritim ce leagă Asia de Europa. Sabin spune că nu îi este teamă de această experiență pentru că securitatea navelor este foarte mare.
„De cele mai multe ori navele nu merg singure, ci în convoi. La unele nave sunt și mercenari la bord”.
„În meseria asta tot timpul înveți”
Sabin spune că până acum a cunoscut oameni din diferite țări, din Franța și India sau din Ucraina, Cehia și Vitenam, însă a observat că marinarii români sunt foarte bine văzuți.
„Marinarii români sunt percepuți ca bine pregătiți, de aceea cele mai mari companii din lume investesc în români”, consideră tânărul, care apreciază că sunt circa 40.000 de marinari români în prezent. Sabin a întâlnit români aproape în toate țările pe unde a „colindat”.
„În aceste voiaje am observat cât de mică e lumea, am găsit români și în SUA, și Japonia și suntem văzuți bine, mai puțin în Europa”.
Cele mai importante lecții pe care le-a învățat până acum au fost despre cum să îți păstrezi prietenii la mii de kilometri distanță, dar și despre cum să-ți faci noi prieteni depășind bariera culturală și lingvistică care „tronează” între două popoare.
„Când pleci în voiaj vezi cine îți este prieten și cine nu”.
Totodată, el spune că în această meserie poți evolua rapid. De exemplu, după terminarea practicii compania promovează cadetul în funcția de ofițer III.
„În meseria asta întotdeauna evoluezi și asta mi-a plăcut. Aici înveți, ești promovat, ești efectiv luat de val. Dar peste un salariu mare, peste posibilitatea de învăța, de a vedea lumea stă familia și asta este și cea mai mare dorință a mea, aceea de a-mi întemeia o familie. Partea bună este că, fiind plecat cu lunile de acasă. îți poți da seama cine te-ar aștepta și cine nu și așa ai alege femeia potrivită”.
Cum poți deveni marinar
În România, sunt trei instituții de învățământ ale căror cursuri le poți urma pentru a-ți începe cariera de ofițer în marină: Universitatea Maritimă Constanța, Academia Navală Mircea cel Bătrân și Colegiul Nautic din Mogoșoaia, deschis recent.
„Trebuie să te hotărăști ce fel de marinar vrei să fi. Sunt brevetați, de exemplu ofițeri mecanici sau de punte, sau nebrevetați, adică personalul auxiliar. Dacă vrei să devi, ofițer trebuie să urmezi cursurile uneia dintre instituțiile acreditate”, precizează el. Pe lângă terminarea uneia dintre aceste facultăți, înainte de a păși pe o navă în calitate de ofițer, trebuie să faci cadeția, adică practica, trebuie să urmezi cursuri IMO, care cuprind tehici de prim-ajutor medical, prevenirea incendiilor sau tehnici de supraviețuire pe mare, și să ai carnet de marinar și brevet de ofițer. Pentru a obține brevetul de ofițer taxa este foarte mare, însă Sabin spune că aceasta se „decontează” din salariul din prima lună ca ofițer.
0 comments :
Trimiteți un comentariu