Analiștii de la Nomura au testat 11 banci din sudul Europei, iar trei dintre ele, printre care și Piraeus din Grecia, au picat testul.Analiștii financiari au ajuns deja la concluzia că băncile din zona euro au nevoie de lichidități suplimentare, deși cea mai recentă rundă de teste de stres din domeniul bancar nu s-a încheiat încă, scrie The New York Times.
Pentru a-și susține argumentele, unii analiști au scos de la naftalină un sistem de măsurare a sănătății sistemului bancar folosit în Texas începând cu anii ‘80.
Formula de calcul numită „raportul Texas“ arată în ce măsură creșterea numărului de credite neperformante din Europa pune în pericol capacitatea băncilor de a le face față prin rezervele puse deoparte. Sistemul este atractiv pentru analiști și pentru autoritățile de reglementare pentru simplitatea lui. Dacă raportul dintre împrumuturile neperformante pe de o parte și capital plus provizioane pe de altă parte depășește 100%, acest lucru indică fie că banca este pe punctul de a se prăbuși, fie că are nevoie disperată de capital nou - așa cum a fost cazul băncilor din Texas în anii ‘80. În acea perioadă un număr mare de instituții financiare cu sediul în Texas s-au prăbușit sub greutatea împrumuturilor imobiliare neperformante.
„Noi am considerat (raportul - n.red.) un ghid foarte bun pentru a ne spune care bănci se vor prăbuși. Este un raport pe care oricine îl poate înțelege“, a explicat Gerard S. Cassidy, unul din analiștii care au dezvoltat sistemul.
În primăvara aceasta analiștii din Londra ai băncii Nomura au folosit raportul Texas pentru a pune în evidență 11 bănci din sudul Europei care au fost cele mai expuse la împrumuturi neperformante în raport cu lichiditățile disponibile, scrie New York Times.
Dintre cele 11 bănci care au depășit raportul de 100%, trei s-au remarcat prin rate de 150% sau chiar mai mult: Piraeus Bank din Grecia, Banco Popolare din Italia și Banco Popular Espanol din Spania. Piraeus are operațiuni și în România. Cassidy, care analizează instituțiile financiare din SUA pentru banca de investiții RBC Capital Markets, nu se consideră expert în bănci europene, dar folosește în continuare „raportul Texas“ pentru a analiza băncile americane. El nu este surprins însă de faptul că analiștii care examinează băncile din fragila zonă euro au început să folosească această formulă de calcul. Formula încearcă să răspundă la cea mai importantă întrebare pe care și-o pun analiștii bancari și investitorii: Are banca suficienți bani?
Evident, la fel ca orice formulă financiară, raportul Texas nu este infailibil, scrie New York Times. De exemplu, Banco Spirito Santo din Portugalia, care s-a prăbușit la două luni după publicarea raportului Nomura, nu era pe lista băncilor riscante. Și nu există încă niciun semn că Piraeus sau celelalte două bănci ar fi într-o situație limită, în ciuda faptului că povara creditelor în default o depășește pe cea a altor bănci elene.
În plus, Piraeus și Banco Popular din Spania au fost ambele supuse unei analize foarte amănunțite în ultima vreme prin teste de stres realizate de sectorul privat pentru a calma îngrijorările privind băncile din aceste țări.
Totuși, pe măsură ce crește îngrijorarea că băncile slabe vor fi nevoite să strângă mai multe lichidități din cauza majorării volumului de credite neperformante, investitorii – cândva foarte dornici să investească în aceste acțiuni, pe baza speranțelor de revenire – au inversat trendul. De la începutul lunii iunie, acțiunile Piraeus și Banco Popolare din Italia au scăzut cu 25%, în timp ce Popolar din Spania a pierdut 16%. Faptul că analiștii au folosit raportul Texas și pentru băncile din Europa arată de asemenea prăpastia din ce în ce mai mare dintre băncile europene și cele americane, evidențiind abordările opuse ale autorităților de reglementare din Europa și din SUA.
Potrivit celor mai recente date, raportul Texas mediu pentru băncile din SUA este de 15%. Giganți precum JP Morgan Chase sau Citigroup au raporturi foarte sănătoase, de 16% în cazul JP Morgan și de 13% pentru Citigroup.
În schimb, cele mai mari bănci din zona euro care au de asemenea ambiții globale, au o proporție mult mai mare a creditelor neperfomante și ar putea să prezinte un risc mai mare. La băncile Santander și BBVA din Spania raportul creditelor neperformante față de capital plus provizioane este de aproximativ 70%, iar banca italiană UniCredit are un raport de 90%.În cazul BNP Paribas, cea mai mare bancă din Franța, raportul este de 41%. Iar cea mai mare bancă din Germania, Deutsche Bank, are unul din cele mai scăzute procentaje, de 14%, dar riscul este subestimat pentru că majoritatea activelor acestor bănci cuprind titluri mult mai riscante precum derivate sau obligațiuni.
De mai mult de doi ani, analiști din afară au susținut că băncile europene suferă de un deficit fundamental de capital, spre deosebire de băncile din SUA.
Acum că Banca Centrală Europeană se pregătește să devină principala autoritate de supraveghere a zonei euro, a devenit o problemă crucială pentru investitori, bănci și autoritățile de supraveghere dacă economiile problematice precum Spania, Italia, Portugalia sau Grecia au suficiente lichidități pentru a se proteja de creșterea împrumuturilor neperformante.
BCE va publica rezultatele a doi ani de investigare a celor mai mari 128 de bănci din Europa pe 17 octombrie. Dar până atunci, pe fondul unor temeri din ce în ce mai mari că banca centrală va lua măsuri dure împotriva băncilor cu o proporție mare de împrumuturi neperformante în bilanțuri, investitorii și analiștii se luptă să afle care creditori sunt în cel mai mare pericol.
Băncile europene au elemente în comun cu băncile din Texas de la sfârșitul anilor 80 – împrumuturi imobiliare neperformante și rezerve reduse de cash – așa că raportul Texas a devenit un instrument popular de analiză.
Anul trecut economiștii de la Institutul Danez de Studii Internaționale au publicat un raport care arăta cât de scăzut este nivelul bufferelor de lichidități din băncile europene, mai ales în Franța și în Germania.
Din 2010 autoritățile europene au aplicat deja două runde de teste de stres, dar ambele au fost discreditate de faptul că au existat bănci care s-au prăbușit la scurt timp după încheierea lor.
Băncile centrale din țările cele mai lovite de criză - Spania, Irlanda, Cipru și Grecia – au angajat firme financiare pentru a realiza teste de stres independente.
În Cipru și Grecia rapoartele realizate în urma testelor de stres au atras critici legate de independența lor, care a fost pusă la îndoială.
Cel mai recent dintre ele, un studiu extins publicat în martie de grupul american de administrare de investiții BlackRock, care a estimat că băncile grecești vor avea nevoie de lichidități noi de doar șase miliarde de euro. Grupul american a fost criticat de unul din principalii creditori ai Greciei, Fondul Monetar Internațional, pentru că a fost prea optimist.
„Situația pe care au descris-o este prea optimistă. Evenimentele de la fața locului nu vin în sprijinul acestor scenarii optimiste“, spune Jens Bastian, analist financiar din Atena, care a lucrat recent pentru Troica de creditori ai Greciei – BCE , Comisia Europeană și FMI. El a mai adăugat că în raportul BlackRock din martie creditele neperformante din Grecia erau estimate la 28% din total.
„Dar acum a fost depășit nivelul de 34%, totalizând aproximativ 75-77 miliarde de euro“.
Un bancher cu funcție înaltă din Grecia, care a vorbit sub condiția anonimatului, a spus că se așteaptă ca BCE să ceară celor mai mari patru bănci din Grecia să strângă între cinci și opt miliarde de euro.
Autoritățile din Grecia au declarat că într-o astfel de situație băncile ar putea să intre pe piețele internaționale, așa cum au făcut-o cu succes Piraeus și alte bănci grecești.
Dar cum împrumuturile neperformante cresc și investitorii devin mai precauți în a investi în bănci europene riscante, ar putea să nu fie atât de ușor de obținut lichiditățile necesare de data aceasta.
Băncile europene fac curățenie: scot la vânzare active de 1.720 mld. dolari
Cele mai mari bănci din Europa scot la vânzare active de sute de miliarde de dolari pe fondul intensificării competiției între cumpărători și al presiunii din partea autorităților de supraveghere, scrie Bloomberg. Mai multe bănci printre care Barclays din Marea Britanie, UniCredit din Italia și Credit Suisse din Elveția și-au separat mai multe operațiuni, împrumuturi neperformante și investiții nereușite în divizii care să fie vândute sau închise. Valoarea activelor bancare scoase la vânzare a crescut cu 65% de la sfârșitul anului 2013, la peste 1.720 mld. dolari.
„Lista tranzacțiilor încheiate în diferitele tipuri de active și pe diferite piețe este în prezent mai mare decât a fost vreodată“, spune Jody Gunderson, director la o firmă de investiții. Un val de tranzacții ar fi bine-venit pentru economia regiunii dacă băncile eliberează capital pentru a susține creditarea. „Dacă băncile vor fi mai puternice, acest lucru va fi benefic pentru creditarea din Europa. Băncile slabe nu dau credite“, a declarat Paul Tucker, fost viceguvernator al Băncii Angliei.
0 comments :
Trimiteți un comentariu