Se pregătesc băncile centrale de ceva mai rău?

Mai multe bănci centrale europene, printre care cea a Austriei, a Olandei și a Germaniei, au luat în considerare să-și repatrieze din re­zer­vele de aur ținute în custodie la alte bănci centrale sau chiar au făcut de­mer­suri în acest sens.  Tendința ar putea fi un semn că băncile centrale din zona euro nu mai au încredere reciprocă și încearcă să se protejeze în cazul spargerii uniunii monetare, sugerează o analiză publicată de Seeking Alpha, un site independent unde își prezintă ideile economiști și investitori de top.

Banca centrală a Austriei ia în considerare repatrierea parțială a rezervelor de aur ținute în străinătate. Orice schimbare va fi decisă pe baza unor criterii de siguranță și economice, potrivit cotidianului austriac Der Standard. Banca Națională a Olandei a anunțat recent că și-a repatriat o parte din rezervele de aur ținute în SUA. Germania a anunțat inițial în 2013 că își va aduce în țară din rezerve, dar până la urmă a repatriat doar cinci tone din cele 680 de tone despre care anunța la înce­putul anului trecut că vrea să le scoată din custodia SUA. Șefa princi­palului partid de opoziție din Franța, Marine LePen, care conduce în sondajele de popularitate, a cerut în noiembrie băncii centrale franceze să repatrieze din rezervele de aur ținute în străinătate sau măcar să încerce acest lucru.

Seeking Alpha notează că popu­­lari­tatea în creștere a partidelor națio­na­liste în Europa poate crea insta­bi­litate prin tendința acestora de a urmări inte­resele naționale indivi­du­ale, în defa­voa­rea celor comune pentru țările din zona euro. De ase­me­nea, aceste partide vor ca țara lor să renunțe la moneda unică.

Vremurile când criza Greciei amenința să destrame zona euro intrând în incapacitate de plată și revenind la drahmă au trecut de mult. La fel și  vremurile când randamentele obligațiu­nilor Spaniei sau ale Italiei cu maturi­ta­tea de zece ani ajunseseră la aproape 10%, față de aproximativ 2% în pre­zent. Însuși viitorul monedei euro era atunci pus sub semnul întrebării, iar aurul, activul de refugiu pe timp de criză, se tranzacționa cu aproximativ 2.000 de dolari pe uncie, față de aproxi­mativ 1.200 dolari pe uncie în prezent.

Până la urmă, dacă o țară își repatriază aurul, statul respective poate influența mai puternic politica Băncii Centrale Europene.

Acest lucru s-ar întâmpla pentru că țara respectivă ar putea oricând să amenințe că va părăsi zona euro dacă nu îi sunt acceptate cerințele de politică economică, iar acest lucru ar putea fi suficient pentru a duce la prăbușirea zonei euro. Deținerile de aur ar permite unei țări să supraviețuiască mult mai ușor într-o epocă post-euro datorită încrederii pe care o inspiră aurul.

Analiza publicată de Seeking Alpha mai arată că atunci când diversele autorități recunosc public criza este de obicei prea târziu. Autoritățile au mințit în momentul când situația era cu adevărat serioasă, ceea ce de altfel Jean-Claude Juncker, actualul președinte al Comisiei Europene și  fost președinte al Eurogroup, grupul miniștrilor de finanțe din zona euro, a recunoscut. “Când lucrurile devin serioase, trebuie să minți”, a admis el. Juncker a fost descris ca “maestrul minciunilor” după ce la apogeul crizei zonei euro a organizat o întâlnire a miniștrilor de finanțe pentru a discuta dacă Grecia poate rămâne în zona euro, apoi a încercat să nege că întâlnirea a avut loc.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Daniela Stoican