”Nu puteam să vând plasamentul SIF și să rămân eu cu acțiunile, sau invers” (citat dintr-un președinte de SIF)Așa cum Fondul Proprietatea (FP) a fost creat pentru a soluționa cererile celor cărora nu li se puteau restitui în natură proprietățile, SIF-urile (FPP-urile) au fost create (prin legea privatizării de masă) ca mijloc de restituire către populație a unei părți din valoarea creată în timpul regimului communist.
Administrarea SIF-urilor ar fi trebuit să aibă ca scop, ca și în cazul FP, compensarea acționarilor prin vânzarea activelor primite de la stat sau dobândite ulterior. Atât timp cât valoarea activelor nete este net superioară prețului de tranzacționare, strategia optimă de maximizare a valorii pentru investitori este, așa cum a arătat și FP, vânzarea de active și distribuirea banilor către acționari.
„În practică, așa cum spunea Stiglitz încă din 1997, fondurile de investiții bazate pe vouchere au devenit instrument de înalt abuz de putere (din partea celor care controlau managementul - n.n.). Atenționarea a fost repetată patru ani mai târziu, cu referire precisă la SIF-uri, cu ocazia vizitei pe care Stiglitz a făcut-o în România.
Într-adevăr, la 23 de ani de la crearea SIF-urilor (inițial numite "Fonduri ale Proprietatii Private“), previziunea lui Stiglitz se confirmă.
Abuzul de putere, practicat în mod cinic sub lozinca "noi acționăm în numele micilor acționari“, a fost regula în administrarea SIF-urilor.
Încercați să vă aduceți aminte o singură investiție remarcabilă făcută de SIF-uri de la începuturile lor, care să fi dus la creșterea activelor și la distribuirea rezultatelor către acționari.
Nu veți reuși!
Tot ce vă va veni în minte va fi legat de dividentele distribuite (vezi spre exemplu anii buni când SIF3 și SIF4 au distribuit dividente ca urmare a vânzării acțiunilor BCR etc)
De asemenea imaginea în timp a SIFurilor a fost afectată de escrocherii și escroci celebri ai pieței de capital din România.
Practic, în toți acești ani, SIF-urile, urmate de RASDAQ (cealalta instituție rezultată din ≈privatizarea de masă“) au fost principalele surse de scandaluri pentru piața de capital din România.
Adeverirea previziunii lui Stiglitz a avut ca bază legislația ≈ad hoc“ și actele constitutive rămase nemodificate care au permis abuzul din partea celor care exercitau sau controlau managementul.
Practic, s-a ajuns la vehicule de investiții care se auto-administrează și în care exact cei care își puseseră banii sau drepturile din privatizare nu au avut și nu par a avea nici în prezent nimic de spus.
Parafrazându- l pe Mișu Negrițoiu, președintele ASF, se confirmă încă o dată și în cazul SIF-urilor că: ≈ nu putem avea normalitate și dezvoltare aplicând solutii originale“.
Astfel de "soluții originale“ statuează în prezent drept normale situații în care:
- unele SIF-uri își păstrează același auditor extern pe perioade de 12-14 ani (firma care, de altfel, își realizează veniturile din audit în principal cu SIF-ul și companiile din portofoliu acestuia); Pe plan internațional, ca urmare a celebrului ăcaz Madoff“ acest procedeu a fost calificat ca premisă pentru infracțiune și atoritățile financiare au fost avizate ca atare;
- un singur om (de obicei, președintele) poate lua decizii, fără a fi nevoie de vreo semnatură, vreun referat sau motivație aprobată de organe colective, până la nivel de 60-70 milioane de euro (20% din NAV ul SIF-ului); – o structură abuzată aproape zilnic în practică pentru a face investiții care au mai puțin legătură cu vreo strategie investițională și mai mult cu cheremul sau interesele personale ale conducătorilor;
- Într-o demonstraȚie de-a dreptul stupefiantă de nepăsare la regulile în materie de conflict de interese, manipulare de piață și tranzacționare pe bază de informații privilegiate, una din dificultățile organelor de urmărire penală este exact ălipsa semnăturilor celor implicați;
- managerii investesc și dezinvestesc personal în aceleași active în care investește SIF-ul (fără a declara perioade de ≈embargo“ sau a respecta vreo regulă) și declara public:
“nu puteam să vând plasamentul SIFși să rămân eu cu acțiunile (deținute în nume personal n.n.), sau invers“
(vezi ziarul Bursa din 28.10.2014);
- unii manageri au realizat în permanență venituri între 400 și 600 mii euro net pe an, fiind remunerați cu un procent din valoarea totală a fondului și nu din valoarea adaugată în cursul anului (vezi Gandul.online din 23.02.2014: “Cine castiga 630 de euro pe an“)etc. etc.
Este evident că astfel de reglementări acumulate în timp favorizează cadrul infracțional. Cazurile sunt cunoscute atât de ASF, cât și de instituțiile abilitate ale statului. Acestea își motivează prelungirea anchetelor prin faptul că managerii susceptibili de sancțiuni penale ≈nu au semnat“ sau prin incoerența deciziilor și reglementărilor strecurate în timp pe post de "voința acționarilor“. Discutăm în multe cazuri despre aceleași persoane care au fost în managementul SIF-urilor în timpul unor devalizări celebre.
Desigur ca sunt și SIF-uri la care s-a încercat în timp creșterea transparenței (SIF2) sau administrarea de către un manager instituțional (SIF 4). În contextul în care, însă, un singur SIF se constituie ca mediu favorizant infracțional, acest lucru se poate prelinge și către celelalte SIF-uri, sau către alte instituții listate. O astfel de situație e favorizată și ca urmare a unor reglementări specifice de dată mai recentă.
În prezent, problema SIF-urilor nu mai este numai o problemă de praguri sau de persoane aflate în conducere.
Ea este pe cale să se constituie ca risc sistemic pentru piața de capital și chiar pentru întregul sector financiar.
Noua lege privind reglementarea SIF-urilor trebuie să elimine originalitatea reglementărilor de până acum, adoptând administrarea prin companii de management alese pe baza de procese competitive.
Exemplul Fondului Proprietatea, al cărui management respectă voința și interesul acționarilor peivind restituirea valorii acumulate prin dividende sau răscumpărarea de acțiuni trebuie urmat și de SIF-uri.
Argumentul contra al unora din președinții de SIF-uri este : „Dacă SIF-urile își lichidează portofoliul de acțiuni listate, nu vor mai avea de unde să primească dividente și nu vor mai rămâne decât cu acțiunile nelistate și nu vor mai face profit“.
Lăsând la o parte irelevanța noțiunii de profit anual (așa cum e definit/obținut la SIF-uri) față de scopul valorificăării portofoliului într-un orizont rezonabil, nu sugerăm o lichidare forțată pe termen scurt. Propunem, în schimb o strategie pe termen mediu care să înceapă cu lichidarea acțiunilor nelistate sau ilichide. Având în vedere că Fondul Proprietatea implementează această strategie, având în portofoliu acțiuni ilichide, cu capital majoritar de stat, contrastul cu SIF-urile devine din ce în ce mai pregnant.
De-a lungul anilor s-au vehiculat atâtea strategii alternative de management- creerea de vehicule de investiții pe piața imobiliară, etc. Acestea nu rezolvă problema fundamentală. Practic s-au propus strategii din ce în ce mai complicate, tocmai pentru ca strategia cea mai evident în interesul acționarilor nu este cea care avantajează managementul.
Cineva remarca de curând că în conducerea SIF-urilor generația dinozaurilor a început să fie înlocuită de generația cowboy-lor, fără ca lucrurile să se schimbe prea mult.
Aceasta ca urmare a reglementărilor originale, care favorizează abuzul de putere despre care vorbea Stiglitz.
Este interesant cum Fondul Proprietatea, care are ca scop tot restituirea, nu a creat niciun fel de scandal privind abuzul de putere al managementului.
Ar fi de dorit ca noua lege privind SIF-urile să elimine reglementările originale și să răspundă la întrebarea "De ce nu repeta SIF-urile comportamentul Fondului Proprietatea în raport cu acționarii?“ prin:
SIF-urile, ca și Fondul Proprietatea sunt vehicule investiționale reglementate conform legislației standard internaționale, care urmăresc restituirea către acționari a valorii activelor aflate în administrare.“
Opiniile prezentate sunt personale și nu implică în niciun fel instituțiile cu care este asociat autorul.
Autorul este investitor indirect în SIF-uri; punctele de vedere expuse nu urmăresc să influențeze în vreun fel deciziile investiționale pe piața de capital.
Invit cititorii la dezbatere în legătură cu noua legislație privind SIF-urile la adresa: piatadefrontiera@piataemergenta.ro
Florin Pogonaru, președintele AOAR și acționar indirect la SIF-uri
Opiniile prezentate sunt personale si nu implica in niciun fel institutiile cu care este asociat autorul.
Autorul este investitor indirect in SIF-uri; punctele de vedere expuse nu urmaresc sa influenteze in vreun fel deciziile investitionale pe piata de capital.
0 comments :
Trimiteți un comentariu