Odată cu dezvoltarea erei digitale, eliminarea banilor fizici din economie pare ceva natural. Dar nu pentru toată lumea. Teama de interese ascunse este mare.Fie că o fac sub pretextul luptei cu crima organizată și cu evaziunea, fie în numele progresului tehnologic sau doar al simplificării tranzacțiilor, marile bănci și guvernele lumii duc ceea ce unii analiști descriu a fi un „război contra cash-ului“ prin care se elimină intimitatea financiară și se pune monopol pe bani. Epidemia de dobânzi negative din Europa și în special din Elveția reprezintă, pentru ei, un nou episod în acest război.
Pater Tenebrarum, analist financiar și contributor al site-ului de opinii Seeking Alpha (unde postează unii dintre cei mai în vogă economiști ai momentului), atrage atenția că „războiul contra cash-ului“ proliferează la nivel global, că JPMorgan Chase s-a alăturat aparent acestei lupte restricționând utilizarea banilor fizici pe anumite piețe, limitând plățile cu cash ale debitorilor și interzicând păstrarea banilor fizici în cutiile de depozit ale băncii. Tenebrarum amintește și de un articol apărut într-o publicație elvețiană în care un manager elvețian de fonduri de pensii își povestește păsurile legate de politica „bizară“ de dobânzi negative practicată de Banca Națională a Elveției. Din cauza acestei politici, băncile comerciale din Elveția au implementat de mult timp dobânzi negative la depozite. Diferența față de alte state este că aici dobânzile negative au devenit atât de pronunțate că este mai rentabilă retragerea cash-ului și păstrarea acestuia într-un seif asigurat. Managerul a calculat că astfel economisește cel puțin 25.000 de franci elvețieni pe an la fiecare depozit de 10 milioane de franci. Prin urmare, a adus la cunoștința băncii că va face curând o retragere substanțială.
Publicația elvețiană în cauză, SRF, notează că „de când banca națională a introdus dobânzile negative, fondurile de pensii au probleme. Băncile își scot costurile suplimentare taxând fondurile. Rezultatul este că banii economisiți pentru pensii se împuținează în loc să aducă câștig. În aceste condiții, mai multe fonduri de pensii iau în considerare scoaterea banilor din conturile bancare“.
Adio bani
Jurnaliștii SRF au descoperit că una dintre marile bănci ale țării, o țară renumită pentru libertatea economică, refuză să onoreze retrageri mari de bani. Într-o notă adresată unui manager de fonduri, văzută de jurnaliști, banca respectivă scrie că „ne pare rău, dar în perioada de timp specificată de dumneavoastră nu a putut fi găsită nicio soluție care să corespundă dorinței dumneavoastră“. Fondul de pensii are un cont la vedere care-i permite proprietarului să dispună după bunul plac de bani. Experții financiari spun că atitudinea băncii este clar o încălcare a legii.
Refuzul se poate explica, în opinia lui Tenebrarum și a managerilor de fonduri, printr-o directivă primită de banca respectivă de la banca națională. Trebuie notat că directivele nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.
Banca națională a confirmat că nu tolerează ca mase mari de bani să eludeze politica dobânzilor negative. „De aceea, Banca Națională a recomandat ca băncile să abordeze cererile de retragere într-o manieră restrictivă.“
Hans Giger, profesor la Universitatea din Zürich, spune că în timp ce banca centrală nu are voie să influențeze contractele băncilor comerciale cu fondurile de pensii, ea poate „emite directive către bănci pentru protejarea interesului colectiv al economiei elvețiene“.
Cu alte cuvinte, scrie Tenebrarum, deponenții de sume mari din Elveția au devenit victimele colectivismului.
Concluzia analistului este că ceea ce se întâmplă în Elveția, una din țările considerate a fi un membru al „celui mai select club al libertății economice“, reprezintă un mare semnal de alarmă. Banii clienților nu aparțin băncilor comerciale și nici băncilor centrale. Dacă „imobilizarea“ banilor de către o structură cu reprezentanți nealeși de popor este posibilă într-o țară ca Elveția, ea poate fi posibilă peste tot în lume.
Războiul contra cash-ului pe alte meleaguri
O formă larg răspândită a războiului contra banului fizic este limitarea tranzacțiilor cu cash la anumite sume. În Suedia, o societate puternic informatizată, până și cerșetorii- vânzătorii ambulanți de reviste sunt dotați cu cititor de carduri.
Asociația băncilor italiene a declarat în urmă cu patru ani război contra banului fizic pe motiv că procesarea plăților cash costă băncile și companiile până la 10 miliarde de euro pe an. Asociația promovează plățile electronice în sectorul public și cel privat într-o țară în care cultura cash-ului este adânc înrădăcinată. Companiile preferă să-și plătească salariații cu bancnote pentru a evita plata taxelor. Populația și comercianții cred că băncile vor doar să multiplice tranzacțiile pe care le gestionează pentru a-și majora profitul.
În SUA, guvernul refuză să printeze bancnote mai valoroase, deși acestea ar facilita tranzacțiile financiare mari. Pe piața monetară americană domină bancnota de 100 de dolari, a cărei putere de cumpărare se erodează constant. Fed a emis și bancnote de 500 de dolari, de 1.000 de dolari și chiar de 5.000 de dolari, dar doar limitat, iar lipsa acestui fel de hârtie de valoare a încurajat plățile electronice, mai ușor de supravegheat.
0 comments :
Trimiteți un comentariu