Recep Tayyip Erdogan și partidul său AKP, care au condus de peste un deceniu Turcia, au pus în miezul eforturilor de a clădi “Noua Turcie” proiecte ambițioase de construcții și mai ales de infrastructură.Turcia are deja o linie de metrou pe sub strâmtoarea Bosfor care unește partea europeană de cea asiatică a Istanbulului. Edogan, premier și apoi președinte care n-a lăsat din mână controlul guvernului, a promis un al treilea aeroport pentru orașul cu aproape 19 milioane de locuitori și o linie de tren ultrarapidă care ar reduce durata unui drum până la Ankara la 90 de minute.
Erdogan a dar startul unui alt proiect gigant, într-o provincie din sudul țării: un pod rutier suspendat - Nissibi Eufrat – peste lacul de acumulare Ataturk. Podul ar avea o lungime de 610 metri. Ar fi al treilea cel mai lung din Turcia.
Președintele a promis (promisiune de campanie electorală) că Turcia va avea un canal de transport maritim mai mare decât Suez. Canalul, cu o lungime de 43 de kilometri, o lățime de 400 de metri și o adâncime de 25 de metri, va trece prin Istanbul. Două noi orașe ar fi construite pe malurile noului canal, aproape de Istanbul. Ruta acvatică va transforma partea europeană a Istanbulului într-o insulă, potrivit presei turcești. Câte locuințe ar trebui să fie construite pe noua amenajare? Asta ar fi o problemă. Planul inițial prevede găzduirea a 1,2 milioane de oameni. Erdogan crede că 500.000 este suficient, altfel populația noilor orașe va fi prea densă. Bugetul proiectului depășește 10 miliarde de dolari.
Erdogan, care și-a construit un palat prezidențial mai mare decât Versailles-ul pentru a “cinsti” ambițiile Turciei, se identifică atât de mult cu megaproiectele de infrastructură încât a cochetat un timp cu ideea de a da numele său unui pod nou peste Eufrat. Ambițiile lui nu se limitează doar la Turcia. Președintele vrea să construiască o moschee în Cuba pentru a-i onora pe musulmanii care, spune el, au descoperit Americile înaintea lui Columb.
Problema este că nu toată lumea gustă “deliciile” devoltării prin megaproiecte a Turciei. Protestele din parcul Gezi, care au degenerate în cea mai mare revoltă civilă cu care s-a confruntat guvernul AKP-Erdogan, au pornit din cauza planului de a tăia copacii parcului pentru a face loc acolo unui centru comercial.
Criticii spun că aceste proiecte sunt energie risipită degeaba. Guvernul condus de Erdogan, cândva deschis la reforme și la ideile democratice, a devenit din ce în ce mai autoritar și intolerant. Liderul său, Erdogan, se luptă să controleze presa și educația, să închidă mințile cu potențial de “rebeliune” în colivie.
Între 2002, anul în care Erdogan și AKP au preluat puterea, și 2013 circa un milion de muncitori au suferit accidente la locul de muncă. 13.510 au murit în astfel de accidente, iar 20.386 au rămas cu handicap. Cifrele vin de la ministrul turc al muncii. În 2010, 1.976 de muncitori au rămas cu dizabilități fizice din cauza accidentelor la locul de muncă, în 2011 cifra a fost de 2.093, în 2012 de 2.036 și în 2013 de 1.592.
1.444 de muncitori au murit în 2010, 1.700 în 2011, 744 în 2012, 1.356 în 2013. Statistica ministrului îi include doar pe cei care sunt acoperiți de sistemul de securitate socială și îi exclude pe cei neînregistrați. Din statistică sunt absenți și cei care au murit din cauza bolilor provocate de condițiile de la locul de muncă.
Oamenii de afaceri au propria statistică: 1.000 de persoane au murit în fiecare an în ultimii 12 ani din cauza accidentelor de la locul de muncă. În 2012, cel mai mare număr de victime a fost în construcții. În 2013 a fost la fel. Circa 20% dintre cei care au murit în accidente de muncă în 2013 nu aveau vârste mai mari de 18 ani.
Erdogan, ca un musulman devotat și ca un adevărat lider religios, face “recomandări” pentru viața de zi cu zi a turcilor: câți copii ar trebui să aibă femeile turce (trei), ce fel de pâine ar trebui să mănânce turcii (integrală), ce fel de băutură ar trebui să bea turcii (să nu se atingă de rachiu, considerată de mulți o băutură tradițională), ce ziare și la ce posture de televiziune să se uite (BBC și CNN sunt mizerii care vor răul Turciei).
Respectul față de muncă, față de drepturile salariatului, sunt doar una din problemele care pătează fațada proiectului „Noua Turcie”. Pete mai mult sau mai puțin persistente au fost făcute de numeroasele scandaluri de corupție și abuz de putere în care sunt implicați locotenenții lui Erdogan și planurile lui „ambițioase” de contstrucții.
În Qatar, o țară care nu are nimic de-a face cu democrația și cu respectarea drepturilor omului dar care a câștigat concursul pentru găzduirea Cupei Mondiale la Fotbal 2022, o dată la două zile moare câte un muncitor nepalez. Mor și muncitori din India, Sri Lanka și alte țări asiatice sărace.
0 comments :
Trimiteți un comentariu