Un consilier al primarului Capitalei este acuzat că ar fi încercat să facă trafic de influență pentru aprobarea unor autorizații de construire a unui hipermarket, în joc fiind plăți de câteva sute de miii de euro pentru un proiect de zeci de milioane de euro. Această informație aproape că nu mai este o știre.Șocantă însă este declarația de avere a acestuia, unde figurează conturi de sute de mii de euro și imobile în valoare de alte milioane de euro, în condițiile în care salariul său nu depășește 700 de euro pe lună.
Nu este primul caz când oameni prinși în hora traficului de influență - diverși consilieri, inspectori vamali sau polițiști - apar amestecați în infracțiuni și se constată diferențe semnificative între veniturile lor și activele deținute.
Situația este hilară. Trebuie să vină Agenția Națională de Integritate sau alte tipuri de anchete ca să facă treaba Fiscului, adică să constate averi nejustificate.
De 25 de ani, în România nimeni nu întreabă pe nimeni despre sursele de venit și de acumulare de active. Fiscul se îndreaptă spre tranzacții, spre evaziunea produsă de societăți comerciale, dar nu are o abordare sistematică pentru a semnala orice acumulări de active nejustificate de venituri la persoanele fizice.
Adică încearcă să surprindă Dunărea în mers când în Deltă se așază toate sedimentele: case, conturi bancare, terenuri.
Vezi politicieni de toate culorile politice că trăiesc mult peste posibilitățile date de un salariu de 1.000 de euro pe lună - numai pantofii probabil costă atât -, dar nimeni nu îi întreabă de unde au banii.
Nu trebuie să vină ANI și să constate diferențe între fluxul de venituri și activele unei persoane fizice, ci Fiscul trebuie să o facă. Însă ca un făcut, organizarea sa este de așa natură încât informațiile despre veniturile și activele persoanelor fizice sunt în baze de date diferite.
Se va spune - dar este un proiect de verificare a marilor averi. Nu despre asta este vorba - adică o divizie specială pentru cei mai bogați oameni din România, ale căror active se identifică de multe ori cu firmele deținute -, ci despre o abordare sistematică.
În mod normal, ca și doctorii de familie, cele 8 milioane de locuințe din România trebuie alocate în grupe de 1.000 – 2.000 către câteva mii de inspectori fiscali care să urmărească an de an ca diferența de active între T0 și T1 să fie conformă cu veniturile încasate în acea perioadă. Acești inspectori trebuie să își știe contribuabilii arondați la fel de bine cum își știe un medic de familie pacienții.
Unul dintre directorii generali ai unei mari companii de telefonie mobilă de pe piața locală, cu locuința într-o mare capitală occidentală, povestea recent cum la o lună după ce și-a cumpărat o mașină de 70.000 de euro a fost vizitat de agenții Fiscului care l-au întrebat politicos sursa veniturilor.
Sistemul pur și simplu le semnalase o cheltuială excepțională și oamenii au venit rapid să verifice despre ce este vorba.
Dar cum să cunoști contribuabilii la virgulă când funcționarii ANAF sunt lăsați deliberat cu maldăre de dosare pe cap, cu tone de maculatură gata să se prăvălească peste ei? Când sistemul este de așa natură că în acest moment nu există o centralizare a patrimoniului imobiliar deținut de o persoană fizică pentru că informația este la primării și bazele de date ale acestora nu comunică nici între ele și nici cu cea a ANAF?
Douăzeci-treizeci de miliarde de euro circulă în economia nefiscalizată - după unele surse chiar 40 sau 50 de miliarde de euro -, iar Fiscul se uită în primul rând la tranzacțiile comerciale. Însă banii aceștia se duc la final în niște conturi sau se opresc în niște active.
De 25 de ani, deși toți știu ce abordare are Fiscul american sau german pe această temă, toți tac când se pune problema centralizării activelor personale pentru a le compara cu veniturile.
În mod deliberat este permisă încă acumularea de venituri nejustificate în România. Cine și ce plan are din acest punct de vedere se va vedea. Între timp însă, politicienii cu pantofi de 1.000 de euro care au trăit toată viața din salarii de la stat vin și dau lecții de anticorupție la televizor. O mascaradă pe banii noștri.
0 comments :
Trimiteți un comentariu