Lumea trebuie să găsească modalități prin care să fie sporite prosperitatea și siguranța clasei de mijloc pentru a impiedica apariția societăților marxiste, avertizează într-un eseu publicat în The Wall Street Journal Charles Moore, fost editor al Daily Telegraph. El este biograf autorizat al lui Margaret Thatcher, fost premier britanic.În martie 1987, Margaret Thatcher îl vizita pe Mihail Gorbaciov la Moscova. Într-un moment al discuției dintre cei doi, Gorbaciov a acuzat-o pe Thatcher că ar conduce partidul „celor ce au“ și că îi păcălește pe oameni în legătură cu cine deține de fapt puterea. Thatcher se disculpă în memoriile sale: „Ce încercam să fac era să creez o societate, și nu o clasă, de oameni «care au»“.
În perioada lui Ronald Reagan și a lui Thatcher, cuvintele erau convingătoare. Societatea „celor ce au“ din Vest era în creștere, iar socialismul de stat făcea implozie.
Cea mai mare parte a țărilor lumii încercau să urmeze exemplul Vestului.
În 2015 este dificil de imaginat o versiune a conversației ce a avut loc între Thatcher și Gorbaciov. În plus, încrederea a dispărut. De la criza financiară din 2007-2008, ce lider occidental se poate lăuda cu o extindere a proprietății în mod semnificativ în societatea sa? În SUA și Marea Britanie, procentul cetățenilor ce dețin acțiuni sau locuințe a scăzut cu mult față de sfârșitul anilor ’80. Am devenit o societate de oameni „care au mai puțin“, dacă nu de oameni „care nu au nimic“. Multe familii din clasa de mijloc depind acum total de veniturile ambilor părinți. Când are loc o regresiune în țările obișnuite cu stabilitatea clasei de mijloc, oamenii încep să-și pună întrebări. Care este sensul capitalismului dacă „fructele“ merg către o clasă restrânsă, iar riscurile apasă asupra celor mulți? Dreptul la proprietate nu mai pare atât de atrăgător dacă valoarea a ceea ce dețin se prăbușește sau dacă proprietatea vine la pachet cu datorii.
Astfel, în loc să simtă că este un privilegiu să fii un cetățean obișnuit al unei țări libere, mulți dintre noi încep să se simtă oarecum fraieri, scrie Charles Moore. Speranța scade, fiind înlocuită de dezamăgire.
Scena politică a început să reflecte aceste sentimente, extremele de stânga, cât și de dreapta o duc foarte bine.
Până în ultimul sfert al secolului XX, o mare parte a teoriilor lui Marx și Engels au fost infirmate. Conform acestora, capitalismul urma să reducă societatea la numai două clase: burghezia prosperă, care deține capitalul, și proletariatul sărăcit, care oferă forța de muncă.
Producția industrială urma în mod inevitabil să afecteze nivelul de trai al proletariatului, dar în final să-i sporească puterea. Creând o formă de sclavie, capitalismul urma să fie distrus de sclavii săi.
Acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, burghezia s-a extins atât de mult, încât astăzi, referindu-se la clasa de mijloc, politicienii americani au în gând de fapt „muncitorii“.
Relația dintre bani și moralitate, pe care se bazează clasa de mijloc, a fost serios compromisă în ultimul deceniu.
Citește și
America își sufocă clasa de mijloc, pe care politicenii nu se înțeleg cum să o salveze, iar în Germania guvernul înăbușă companiile
România nu are clasă de mijloc: peste 80% din angajații români au salarii mai mici decât salariul mediu pe economie
O mare parte din lumea dezvoltată, susține Moore, este încă în convalescență și nimeni nu este sigur că medicamentul minune, relaxarea cantitativă, poate fi abandonat încă sau dacă acesta nu face altceva decât să suprime simptomele bolii. În pofida anilor de presupusă austeritate, nivelul datoriilor este încă alarmant de ridicat. Posibilitatea ca unele bănci, sau chiar țări întregi să se prăbușească există încă.
Există clar necesitatea dezvoltării unui nou mod de a gândi legat de cum poate fi asigurată libertatea și în același timp siguranța unei societăți.
Nu pretind să am răspunsurile, concluzionează Charles Moore, însă o serie de principii ar putea forma o bază potrivită.
Întoarcerea la piețe. Piețele oferă modelul pentru cum ar trebui schimbate bunurile într-o societate liberă.
Acordarea unei atenții sporite proprietății. De ce sunt atât de puține companii deținute de oamenii care lucrează pentru ele și de ce nu oferă partidele stimulente mai mari pentru a schimba acest lucru? Proprietatea în domeniul rezidențial, bursier și al pensiilor este un domeniu unde creativitatea a murit.
Stabilirea unui echilibru între național și global. Acest principiu ar putea fi cel mai dificil de implemenetat, dar și cel mai important. Toate statele din lumea modernă depind de alte state și prosperă dacă îmbrățișează această interdependență. Acest lucru nu înseamnă, însă, că epoca națiunii-stat e depășită.
Nu sunt un alarmist, și nimeni n-ar trebui să se îngrijoreze că m-am convertit la Marxism. Rețetele lui Marx sunt în marea lor majoritate greșite, iar spiritul acestuia era intolerant și coercitiv. El nu a înțeles piețele și nici nu a respectat instituțiile politice și a considerat că libertatea este o ipocrizie. Însă Marx își putea da seama de cât de disproporționată poate fi puterea dată de proprietatea capitalului. Proprietarul capitalului decide unde se duc banii, în timp ce oamenilor catre își vând munca le lipsește această putere. În felul acesta este greu pentru societate să-și contureze interesele. În ultimii ani, dezechilibrul a ajuns la niveluri distructive. Dacă nu vrem să devenit o societate marxistă, trebuie să îndreptăm lucrurile.
0 comments :
Trimiteți un comentariu