Germania este în continuare o țară divizată economic și social, iar în Franța datoriile cresc încontinuu de 40 de ani

Germania, cea mai mare economie europeană, sărbătorește pe 3 octombrie 25 de ani de la reunificare, un sfert de secol de eforturi de a aduce Germania de Est la nivelul Vestului. După 25 de ani, diferența la nivel economic și în mentalitate este încă mare. Franța, celălalt stâlp al zonei euro, „sărbătorește“ 40 de ani de creștere neîntreruptă a datoriei guverna­mentale, de eforturi de a face mai ușoară viața în prezent în detrimentul generațiilor viitoare.

Populația celor cinci state care au format cândva Germania de Est a scăzut de la 14.5 milioane de persoane în 1991 la 12,5 milioane în 2013, potrivit celor mai recente date sta­tistice. Locuitorii din est re­pre­zintă acum 15% din popu­lația Germaniei, față de 18% în vremea reunificării. În timp ce 3,3 milioane de estici s-au mutat în vest, doar 2,1 milioane de ves­tici s-au dus să locuiască în est în această perioadă, scrie Deutsche Welle. Estul îmbătrânește. Mulți dintre cei care au plecat în vest sunt tineri. Dacă în 1991 circa 10% din populația estului aveau vârsta de peste 65 de ani, în 2013 se situau la 24%. În vest ponderea este de 20%.

Vestea bună este că trendul pare că se inversează, 2013 fiind primul an în care numărul celor din vest care se mută în Berlin sau în landurile din est este mai mare decât al celor care pleacă în cealaltă direcție. Studiul a găsit că industria din est a rămas mult mai slabă decât cea din restul țării. Într-o analiză separată a Institutului de la Berlin pentru Dezvoltare se arată că salariul mediu din statele estice, de 2.800 euro pe lună, reprezintă doar două treimi din cel din landurile din Vest.

Zidul din mințile oamenilor

Landurile estice au, de asemenea, rate mai mari ale abandonului școlar. În Saxonia Anhalt și Mecklenburg - Pomerania Inferioară mai mult de unu din 10 elevi renunță la școală fără o diplomă de absolvire.

Populația din statele vestice are un procent mai mare de imigranți decât cea din statele estice, excepția clară fiind Berlinul – mai mult de un sfert din popu­lația capitalei multiculturale este constituit din imigranți.

În landurile fostei RDG, pon­derea imigranților este de sub 5%. Poate de aceea nu trebuie să mire că în landul estic Saxo­nia s-a născut PEGIDA, organizația antiimi­graționistă și antiislam care încurcă jocurile politice de la Berlin.

Est-germanii tind să fie mai ne­încrezători în politica tradițională și să prefere mișcările de protest sau pe cele extremiste. Aproape trei sferturi din cei care trăiesc în Vest se simt „acasă“ în actualul me­diu politic, față de doar 50% în est. În fosta Germanie de Est, 28% din oameni spun că nu au încredere în democrație.

Guvernul de la Paris a sărbătorit pe 30 iunie un nou record: datoria a ajuns la 2.105,4 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din istorie, echivalentul a 97,6% din PIB, scrie Le Figaro.

Față de primul trimestru, datoria guvernamentală este cu 16 miliarde de euro mai mare. Nimic nu este nou, în afară de noul recod.

Datoria publică corespunde soldului bugetar înregistrat în fiecare an de stat. Franța nu a mai afișat un an bugetar pozitiv din 1975.

De 40 de ani încontinuu datoria publică franceză doboară record după record.

Anul 2014 a adus un record simbolic pentru această țară: datoria publică a depășit pragul de 2.000 de miliarde de euro. În 12 ani ea s-a dublat și a crescut de patru ori în 22 de ani. Începând cu 1978, datoria s-a multiplicat de 27 de ori.

Franța suferă de deficit cronic

Datoria publică franceză este aproape cât economia pe un an. Indicatorul va atinge 96,3%  din PIB la sfârșitul acestui an, potrivit estimărilor oficiale, nivel nemaiatins. În anii ’80, procentul era de 30%. Dacă se pune problema bunei gestionări a datoriei țării în contextul acestor cifre astronomice, nu ar fi pertinentă compararea datoriei unui guvernamen cu cea a unei gospodării. Statul este responsabil pentru viitorul colectiv. El alocă venituri pe termen scurt pentru cheltuielile pe termen lung. Banii celor tineri se duc la oameni mai puțin tineri. Banii unui contribuabil se duc la alt contribuabil. Statul are în față eternitatea, contribuabilul nu.

Pentru moment, Franța este „salvată“ de dobânzile extrem de mici. Însă nu Franța deține controlul asupra costurilor de finanțare. Datoria emisă de statul francez pe piețele financiare este deținută în proporție de 64,4% de nerezidenți, în principal de societăți financiare europene. Aceasta înseamnă pericol în caz de criză.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru