Pe durata celor patru ani de când a început Războiul Civil în Siria, pianistul Ayham Ahmad a reușit să învingă insuportabilul. Bărbatul în vârstă de 27 de ani și-a luat pianul și a plecat de la adăpostul Yarmouk de lângă Damasc.Ayham Ahmad a cântat despre lupta pentru supraviețuire și a fost acompaniat de un cor format din familia sa, prieteni și copii. Ei țineau recitaluri în memoria persoanelor ucise și meditau pentru instaurarea păcii.
După ce militanții Statului Islamic au luat cu asalt tabăra refugiaților în luna aprilie și Al Qaeda împreună cu Frontul Nusra au preluat controlul asupra Yarmouk, Ahmad și-a luat soția și cei doi copii și-a pianul în afara campusului și i-a dat foc.
Ahmat, ale cărui cântece îi implorau pe palestinieni și pe sirieni să nu își mai riște viețile încercând să evadeze în Europa, a decis că e timpul să plece. Cu dorința arzândă de a le asigura o viață mai bună soției, băiețelului și fetiței lui, sirianul a postat informații despre călătoria sa pe Facebook într-o serie de poze și explicații, toate încadrându-se sub denumirea „Amintirile unui călător pe mare”scrie The Huffington Post.
El a trimis poze și mesaje audio în limba arabă care au fost traduse ulterior în engleză pentru a-și spune povestea.
„Am părăsit tabăra după ce viața mea deja se sfârșise. Atunci a fost punctul de răscruce, trebuia să plec. Am mers din Yarmouk până în Damasc și de acolo spre frontiera cu Turcia. Călătoria m-a costat în jur de 5.000 de dolari și am avut multe probleme pe drum”, a spus piansitul sirian.
Ahmat a mers 5 ore prin munți pentru a ajunge în orașul mediteranean, Antakya, la granița dintre Siria și Turcia. Acolo am luat un autobuz cu care am făcut 16 ore până în Izmir.
Bărbatul împreună cu familia sa au fost jefuiți, rămânând fără bani. “Tâlharii ne-au luat tot și ne-au pus în pericol drumul. Călătoream cu mulți refugiați sirieni și palestinieni”.
Când am ajuns în Izmir, am văzut mulți oameni care își petreceau zilele și nopțile pe străzi, în moschei și în parcuri. “Nu aveau bani să se cazeze la un hotel”.
Când sirianul a decis să plece în Europa, a văzut bărci care transportau câte 70 de oameni fiecare, “Stăteau ca într-o cutie de chibrituri, dar știam că trebuie să termin călătoria pentru copiii mei, Ahmed și Kenan, pentru mama, tatăl și soția mea”.
El a spus că trebuia să ajungă la sfârșitul drumului în Germania pentru a le oferi condiții mai bune membrilor familiei sale. “Până la urmă m-am urcat într-o barcă și m-a costat 1.250 de dolari. Motorul ambarcațiunii era ruginit și a pornit greu. Contrabandistul nu făcea nimic ca să ne ajute, el stătea și tipa la oameni. Am văzut mulți rechini în jurul bărcii, foarte aproape de mine”.
În ciuda condițiilor nefavorabile, Ahmat și ceilalți din barcă au decis să aștepte și să încerce să pornească barca a doua zi. “Trebuia să plecăm la 5 dimineața, iar contrabandistul ne-a spus să nu ne deschidem telefoanele, să nu fumăm și să nu aprindem orice fel de lumină ca să nu ne vadă paznicii de coastă din Turcia și Grecia”.
Pianistul a spus că în barca cu care naviga el mai erau încă 67 de oameni și foarte multe bagaje. “Am avut o înțelegere cu contrabandistul să nu ia mai mult de 40 de persoane în barcă, dar fără succes”. Noaptea, valurile erau foarte mari, dar ziua, apa era mai liniștită.
Când sirianul a ajuns la granița cu Europa în insula grecească Lesbos, a avut parte de un peisaj deprimant. “Mulți oameni dormeau pe străzi, era o situație care mă deranja, dar totuși, am simțit că pe continentul ăsta nu e mai frumos decât la Yarmouk, dar din cauza militanților din tabară, viața mea a devenit de neimaginat. Vreau să mă întorc la adăpost când se mai liniștește situația de acolo. Acum, când sunt în Europa, pot să cant despre viața din Yarmouk și despre oamenii care locuiau acolo”.
0 comments :
Trimiteți un comentariu