
Peste 625.000 de români erau astfel în luna august șomeri în sensul considerat de Biroul Internațional al Muncii, adică persoane în vârstă de 15-74 de ani care îndeplinesc simultan trei condiții: nu au un loc de muncă, sunt dispuse să înceapă să lucreze în următoarele două săptămâni și s-au aflat în căutarea activă a unui loc de muncă în ultima lună.
În mod paradoxal însă, șomajul nu a scăzut în ultimul an, deși din luna august a anului trecut și până în luna iulie a acestui an (acestea fiind cele mai recente date disponibile) numărul de salariați din economie a crescut cu peste 136.000, până la 4,57 milioane de persoane.
Rata șomajului BIM, calculată de INS, este folosită în toate statele membre ale Uniunii Europene și este mai mare decât cea calculată de Ministerul Muncii (prin intermediul Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă).
INS calculează șomajul pe baza datelor culese din anchetele făcute în gospodării și include și persoanele care nu lucrează, dar care nici nu se înscriu la agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Față de anul 2011- cel mai dur an pentru piața muncii, când numărul de salariați a scăzut la un nivel record de circa 4 milioane de persoane – economia a recuperat aproape 400.000 de locuri de muncă, având în vedere că, în medie, s-au făcut cam câte 100.000 de noi recrutări pe an.
Surprinzător însă, rata șomajului în august 2011 era tot de 6,8%, așa cum este și anul acesta, deși numărul de salariați este mult mai mare (cu 372.000 mai mulți decât în august 2011).
ZF a mai scris de-a lungul timpului despre anomalia statistică a șomajului, în contextul în care rata șomajului din România se situează în jurul valorii de 7%, la o populație de 20 de milioane de persoane din care o treime lucrează (un total estimat de 6 milioane de salariați, care îi include și pe cei fără forme legale). Spre comparație, în Spania rata șomajului este de 22%, în condițiile în care tot o treime din populație (14 din 46 de milioane de persoane) are statut de salariat.
0 comments :
Trimiteți un comentariu