În criză de personal, companiile din vest au început să bată satele din Moldova

Chiar dacă „importul“ de angajați din cea mai săracă zonă din țară - Moldova - în vestul țării aduce costuri de 2,5 ori mai mari cu personalul în companiile de producție, cererea este în creștere.

Criza de personal a com­pa­niilor de producție din vestul și din centrul țării a condus la o practică foarte costisitoare pentru angajatori, care au adus oameni din Moldova sau chiar din Oltenia pentru a face față comenzilor venite de la export. Însă relocarea angajaților majorează costurile cu personalul de până la 2,5 ori, în contextul în care forța de muncă low-cost a fost unul dintre principalele motive pentru care astfel de companii au investit în România în primul rând.

„Am avut circa 900 de angajați re­lo­cați din Moldova anul trecut la fa­bri­cile Fujikura, ceea ce a condus la o creș­tere semnificativă a costurilor. Cine ajun­ge în această situație are clar o pro­blemă. Noi ne-am recalibrat busi­nes­sul și ne rezumăm, din punctul de vedere al pro­ducției, la ceea ce putem oferi cu for­ța de muncă locală“, a spus Paul Pătrașcu, HR director Eastern Europe în cadrul producă­to­rului japo­nez de com­ponente auto Fujikura Automo­ti­ve, cu 5.000 de angajați în România (în pa­tru unități de producție în Cluj și în Dej și un birou de cercetare în Sibiu). În opinia lui, faptul că se ajunge la practica re­locării din cauză că se depășesc capa­ci­tățile de producție și nu există sufi­cient de multă forță de muncă repre­zin­tă un semnal rău pentru piața muncii, pen­tru că firmele pierd bani, iar în astfel de cazuri se iau decizii „la nivel foarte înalt“.

În vara anului trecut, și compania de recrutare și închiriere de forță de mun­că temporară Adecco anunța un plan masiv de recrutare a 1.500- 2.000 de muncitori din toată țară pentru com­pa­niile din industria auto din Transilvania.

„Companiile de producție din orașe precum Brașov sau Sibiu au ajuns să aducă oameni din Vaslui pentru a-și suplimenta numărul de angajați, din cauza deficitului acut de forță de muncă din zonă“, a spus și Ligia Neacșu, CEO al companiei Best Smart Consulting, specializată în furnizarea de servicii de training pentru management industrial.

Cheltuiala totală a unei companii din vestul țării cu un angajat relocat din Moldova este formată din următoarele componente: cazare la hotel de 3 stele, salariu (care este cu 10% mai mare decât salariul minim, ceea ce înseamnă că angajatorul plătește 1.421 lei/ lună pentru ca angajatul să primească „în mână“ 858 de lei), al 13-lea salariu, bonuri de masă pentru zilele lucrătoare și plata suplimentară pentru cei care lucrează în schimburi de noapte. Un cost suplimentar și semnificativ pentru sectorul producției îl reprezintă și creșterea continuă a salariului minim din ultimii ani, care a ajuns la 1.050 de lei brut pe lună - adică 785 de lei net - și care se va majora începând cu luna viitoare la 1.250 de lei brut pe lună, adică 925 de lei net pe lună).

„Ne-am limitat producția din România la capacitatea pentru care avem forță de muncă. Restul proiectelor le-am mutat în Ucraina, unde am deschis o nouă fabrică“, a adăugat Paul Pătrașcu de la Fujikura. El a declarat anterior că Fujikura, în urma unei declarații politice făcute de fostul premier (Victor Ponta), care spunea că vrea să crească salariul minim la 1.300 de lei de la jumătatea lui 2016 și la 1.400 de lei din 2017, a renunțat la deschiderea unei fabrici în Botoșani unde ar fi trebuit să angajeze între 1.000 și 1.500 de oameni. Fabrica s-a deschis în schimb în Ucraina.

„Să aduci oameni din zone atât de îndepărtate reprezintă o soluție de criză în producție, generată fie de creșterea de volum de producție sau de noi lansări de produse. Însă nu este un proces sustenabil din punctul de vedere al costurilor, de aceea cred că tot mai multe companii din industrie își recalibrează businessul la nivelul la care îl pot duce în funcție de efectivul de salariați locali“, a mai completat Paul Pătrașcu. De regulă, atunci când nu găsesc suficientă forță de muncă în localitatea în care au fabricile, companiile recrutează personal de la 40 de kilometri distanță și, în unele cazuri, până la 100 de kilometri distanță.

O altă problemă cu care se confruntă companiile din domeniul industrial este reprezentată de faptul că în fabrici există o fluctuație mare de personal și din motive care nu țin neapărat de politica de resurse umane a companiei: perioada muncilor agricole din gospodăriile proprii (mulți angajați renunță la job pentru a munci pământul), plecări temporare în străinătate sau pur și simplu migrație de la o companie la alta.

„Fluctuația personalului lasă goluri greu de acoperit iar formarea personalului care să preia sarcinile angajaților plecați (care au plecat la muncă în străinătate, alte companii) reprezintă o investiție de durată. Oricât de simplă ar fi o mașină, pentru ca o persoană să o poată folosi are nevoie de o pregătire de cel puțin 1-2 luni de zile, iar în cazul plecării unui manager tehnic dintr-o fabrică, formarea unui succesor se face într-o perioadă cuprinsă între 6 luni și un an“, a mai spus Ligia Neacșu de la compania Best Smart Consulting, specializată în furnizarea de servicii de training pentru management industrial.

Marți, conferința ZF HR - Trends 2016

: Deficitul de muncitori în fabricile din vestul și din centrul țării va fi una dintre temele de discuție din cadrul celei de-a 11-a conferințe de resurse umane organizată de Ziarul Financiar.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Adelina Mihai