Discuția despre creșterea salariului minim pe economie a pornit foarte multe discuții controversate, iar mai toate cu caracter negativ, care subliniau impactul deloc bun asupra mai multor domenii - cheltuieli mai mari, amenzi mai mari, profit mai mic. Practic, pentru că peste un milion de români vor avea salarii mai mari începând cu această săptămână reprezintă un dezastru. Poate. Dar salarii mai mari înseamnă putere de cumpărare mai mare și venituri mai mari pentru o serie de companii. Dacă o companie care în Vest plătește cel puțin 1.400 de euro unui angajat, iar la noi comentează ca trebuie să plătească 20 de euro în plus, poate are un management incompetent, poate nu se pricepe la business, poate businessul nu este unul sustenabil, deci trebuie sa îl regândească. Poate că în loc ca toată lumea sa se concentreze pe tăieri, reduceri de costuri și economisiri, poate ar trebui sa se concentreze pe valoare adăugată, eficiență și productivitate. Oare nu mulți manageri își ascund incompetența atunci când comentează despre creșterea salariului minim? Sau poate ascund o rea-voință deoarece nu vor să-și pregătească mai bine angajații. Poate ar trebui să se inspire de la nemții care lucrează pentru Continental și Daimler și Bosch, care investesc direct în pregătirea și productivitatea angajaților și în eficiența sistemelor.Ce se poate face? Se poate mări deja celebra productivitate. A munci mult, nu înseamnă că munca și valorează ceva, mai mult sau mai puțin. Poți munci mult, cu o productivitate slabă, și implicit poți fi plătit puțin, sau poți munci foarte puțin, dar cu o productivitate bună, care să asigure un venit consistent. Se poate lua un ca exemplu berea. Cehii, germanii, belgienii, sunt celebri pentru berile lor. Acestea se vând la sticluțe de 0,25l, 0,30l sau cel mult 0,33l. desigur, sunt și excepții la 0,5l, dar cu cât sunt mai scumpe, cu atât sunt ambalate în sticle mai mici, cu o etichetă frumoasă, un design deosebit și o poveste. Cehii, nemții și belgienii au căutat să perfecționeze tehnica și să vină atât cu o calitate deosebită, cât și cu o poveste, motiv pentru care berile lor sunt apreciate, iar în hipermarketuri acestea au prețuri de 5, 6 7 sau chiar 10-14 lei pentru o sticlă. Unde sunt berile românești? La PET, cele mai multe. Preferabil la 3 litri. Cât costă? Un astfel de PET costă 6,2 lei, cu discount cu tot. Adică 3 litri de bere românească la preț de 0,3 litri de bere belgiană. Cine are productivitate mai mare? Exemplul poate fi extins la o serie întreagă de produse. Spre exemplu, recunoscute în UE avem gemul de Topoloveni, care are și un preț corespunzător acestui fapt. Mai avem o brânză telemea și Salamul de Sibiu. Cam atât putem vinde la un preț corespunzător calității.
Se discută de sărăcia de la sate. Dar tot la acele sate tot mai mulți români au renunțat la vaci în favoarea bivolițelor. Au renunțat la vaci deoarece deși acestea sunt crescute bio, primesc pe un litru de lapte sub un leu, în timp ce în supermarket un litru de lapte bio frumos ambalat costă 6,25 lei sau chiar 7,5 lei dacă scrie în germană pe etichetă. Dar spre exemplu, în loc să vândă lapte, fermierii pot vinde brânză, și nu orice tip de brânză, ci mozzarella spre exemplu, nu telemea. Italienii spre exemplu sunt cunoscuți pentru salatele cu roșii, busuioc și brânză mozzarella, iar cea mai bună provine nu din laptele de vacă, ci din cel de bivoliță - 125 de grame de astfel de brânză costă circa 9 lei, adică 72 de lei kilogramul dacă brânza are un nume scris în italiană și este de import și nu provine din lapte de vacă, ci din lapte de bivoliță. „La țăran”, cum se zice, un kilogram de telemea de bivoliță costă aproximativ 15 lei. Vânzarea nu este fiscalizată, dar din cauza productivității mici, nici banii nu sunt mulți, deoarece o bivoliță oferă zilnic în medie 5-6 litri de lapte, adică 2 kg de brânză. Dar dacă aceștia s-ar organiza în ferme? Ar vinde bânza cu 72 de lei kilogramul, ar plăti taxe la stat și toată lumea ar avea de câștigat. Dar acest lucru nu se întâmplă și productivitatea rămâne una scăzută, la fel și veniturile.
Salariile țin de productivitate, însă atunci când statul crește acest salariu minim, nu pune o barieră în creșterea productivității. O companie trebuie să se readapteze regulilor și permanent să-și îmbunătățească productivitatea. Dacă acest lucru înseamnă creșterea automatizării și efectuarea de concedieri, nu este neapărat ceva rău. Și în Franța și Spania în anii 80-90 s-au introdus roboții în uzinele auto și mulți oameni au fost concediați, însă acei oameni s-au perfecționat, au învățat lucruri noi și s-au reangajat mai bine pregătiți și pe salarii mai mari.
O mare companie de consultanță enumera dezavantajele creșterii salariului minim. Dar din cei circa 4,5 milioane de salariați cât are România, peste un milion sunt plătiți cu salariu minim pe economie, adică cu 925 de lei net, adică „în mână”, respectiv 1.250 de lei brut. Statul primește din salariu, atât de la angajat cât și de la angajator suma de 613 lei sau 137 euro. Peste un milion de oameni plătesc pe lună numai 137 de euro sub formă de asigurări sociale pentru pensie și sănătate alături de impozit. Acest lucru nu reprezintă o catastrofă economică? Din banii aceștia se adună fondurile pentru pensii, șomaj, sănătate – adică spitale și medici și altele. Matematic, aproximativ un sfert din salariați sunt plătiți în cel mai prost mod cu putință, sau legal. Cu ce bani să facă statul infrastructură, spitale și unități de învățământ precum în țările unde salariul minim trece lejer de 500 sau chiar 1000 de euro?
Potrivit celor mai recente date ale Comisiei Europene în Ungaria, numai 11% din angajați sunt plătiți cu salariu minim pe economie (332 de euro pe lună) în timp ce în Spania numai 3,8% din ei iau salariul cel mai mic de 756 de euro lunar. În Ungaria s-au dus recent cei de la Mercedes-Benz, care au anunțat extinderea uzinei de mașini, în timp ce în România vin producătorii de cablaje care primesc ajutor de stat pentru a plăti salariu minim pe economie. Cine câștigă din faptul că statul are atât de mulți angajați prost plătiți? Nu statul și nu populația, ci acționarii, care de cele mai multe ori sunt nemți sau japonezi foarte bine plătiți. Salariul minim dar și mediu extrem de mic din România se reflectă în mizeria din spitale, în salariile foarte mici ale personalului medical, în profesorii prost plătiți și în dezastrul din infrastructură.
Un grec plătește spre exemplu 50 de euro pentru a traversa țara pe 550 km de autostradă. Oare un român și-ar permite să plătească 220 de lei pentru a merge pe autostradă de la București la Arad? Exact de aceea nu avem acele celebre autostrăzi, pentru că un român ar trebui să plătească echivalentul a jumătate din salariu pentru taxe și combustibil pentru un drum până la granița de Vest.
0 comments :
Trimiteți un comentariu