Rodica Lupu de la Loop Operations, consultant pentru Fonduri Europene, a spus cu frustrare la ZF Live că pe piață sunt multe idei de afaceri, sunt proiecte, sunt bani, dar nu are cine să le execute, nu există leadership, nu există oameni care să conducă, nu există responsabilitate pentru muncă.Și ea se confruntă cu această problemă, având în vedere că firma pe care o conduce și unde este acționar are idei, are proiecte și ar vrea să treacă de la stadiul de consultant la cel de antreprenor.
Problema ei este și problema business-ului românesc. Cei care au făcut primii afaceri în România nu au cui să le predea companiile, pentru administrarea zilnică și, mai mult decât atât, chiar dacă au noi idei, nu au oameni pe care să îi angajeze și să îi pună la conducere, ca să execute strategia.
Multinaționalele, având o experiență de decenii în business, au grijă să crească intern executivi, să-i rotească în companie, să-i trimită la cursuri, astfel încât la un moment dat să poată să preia managementul.
Multinaționalele au grijă de talente, companiile românești, antreprenoriale, mai puțin. Mai mult decât atât, cei care au lucrat în multinaționale nu prea vor să se ducă în companii antreprenoriale, unde există o altă mentalitate, un alt mod de a face business, o altă viteză și unde lipsa de cash este pe primul loc și de aceea cel mai mult timp se consumă pentru a găsi bani pentru salarii și pentru a plăti taxele la stat.
Corporatiștii preferă să înceapă afacerile lor decât să lucreze pentru altcineva.
De mai bine de cinci ani, România trăiește din IT, un sector care va depăși în scurt timp și agricultura și construcțiile. Dar problema în industria IT nu este cea a talentelor, ci cea a talentelor de leadership, de a conduce oameni, de a administra companii, de a ridica afaceri.
Talentul IT-iștilor români este de a executa ideile altora. Din acest motiv, IT-iștii sunt solitari, trăiesc în lumea lor și nu-i interesează mai mult decât „time sheet-ul” și pachetul de fitness.
Talentul IT-iștilor nu poate fi transferat în alte sectoare, pentru că nu știu să facă altceva.
Din 2000 încoace, România a trăit din experiența celor care au lucrat pe vremea comunismului și știau să conducă, din antreprenorii anilor ’90, din afacerile pe care le-au creat ei, din multinaționalele care au făcut investiții sau au cumpărat companii, aducând „know-how”, inclusiv de management.
Dar acest bazin s-a epuizat natural, a secat, nu s-a pus nimic în loc, iar acum când există bani, începând de la miliardele fondurilor europene până la banii care stau degeaba în bănci nu există cu cine să faci proiecte. Când antreprenorii se duc la bancă pentru un proiect nou, bancherii întreabă prima data cine se va ocupa de noul business, pentru că nu mai acceptă ca antreprenorul să facă tot, din motive de risc. Dacă echipa de management convinge, atunci antreprenorul are șansa să ia creditul.
Generațiile care vin din spate și care ar trebui să ia frâiele afacerilor au alte preocupări, nu vor să își dea sufletul la birou, vor un echilibru între job și viața personală, sunt mai puțin luptători și determinați să fie primii, să câștige teren, iar la prima execuție a bugetului, la prima ratare de target a vânzărilor clachează și nu știu ce să facă.
Mai mult decât atât, sunt mai slab pregătiți din punct de vedere tehnic, pentru că au mai puțină curiozitate de a afla cum se face un lucru. Dar cea mai importantă slăbiciune este legată de lipsa dorinței de a conduce oameni, de a fi în frunte, în special în momentele de criză. Și cum crizele economice sunt din ce în ce mai dese pentru că cifrele nu mai cresc ca înainte, într-o piață unii pot fi pe plus, iar alții pe minus, presiunea este prea mare pentru a o suporta și a o administra ca lideri.
Până în criză, bugetele se făceau lună de lună, exista avantajul inflației sau al cursului de schimb, toată lumea era pe plus. Nu mai este așa, există o presiune fantastică pe costuri și prețuri și nu mai poți să ai creșteri de vânzări prin scumpirea produselor sau a serviciilor. Profitul și marja se obține mai mult prin organizare internă, prin administrarea afacerii și mai puțin prin creșterea vânzărilor cu „double digits”.
Românii care au plecat să muncească în afară, ar putea constitui o soluție, dar ei se întorc mai degrabă să își facă mica lor afacere decât să mai lucreze pentru cineva.
Acest deficit de manageri, de directori, de leadership, este de abia la început în România, iar criza de a avea bani, de a avea proiecte, dar nu ai cu cine să le execuți se va extinde.
0 comments :
Trimiteți un comentariu