La aproape 20 de ani de la colapsul FNI, sunt doar 300.000 de investitori români care și-au pus „averea“ în fonduri mutuale, în timp ce numărul deponenților persoane fizice cu depozite la bănci trece de 15 milioane.„Dormi liniștit, FNI veghează pentru tine“ este sloganul care a vrăjit cu câștiguri fabuloase, doar pe hârtie însă, peste 300.000 de români din 1996 până în 2000 și care încă provoacă fiori multora la mai bine de 18 ani de la dispariție.
Prăbușirea Fondului Național de Investiții (FNI), probabil cea mai mare schemă Ponzi din istoria României, a avut un efect devastator nu doar aspra celor circa 300.000 de persoane păgubite, ci a lăsat totodată urme adânci la nivelul percepției întregii populații cu privire la produsele de economisire și a compromis o industrie: a fondurilor mutuale.
Cifrele vorbesc de la sine. La douăzeci de ani de la colapsul FNI, principalele investiții ale românilor sunt economiile în depozite bancare.
Industria fondurilor mutuale a încercat în ultimele două decenii să recupereze din efectele tulburătoare ale prăbușirii FNI, fără prea mult success însă. Numărul investitorilor convinși să-și pună averea în fondurile mutuale ajungea la 304.905 la finalul lunii septembrie a acestui an, față de cele peste 373.000 de persoane care aveau plasamente în fonduri mutuale în mai 2000, la momentul falimentului FNI.
Căderea FNI a rămas în istorie ca cea mai mare fraudă financiară, cifrată la 300 de milioane de dolari, și a lăsat un gust amar investitorilor săi, în condițiile în care procesele persoanelor care au pus la punct devalizarea Fondului au fost tărăgănate la nesfârșit, iar pedepsele efective ale vinovaților au fost considerate derizorii în comparație cu pagubele produsele.
Ioana Maria Vlas, fost președinte al SOV Invest, firma de investiții care gestiona FNI, a stat în închisoare șase ani și jumătate înainte de a fi eliberată în 2010. Imediat după prăbușirea FNI, Ioana Maria Vlas a fugit în Israel unde a stat ascunsă de autoritățile române timp de trei ani.
În 2017 a ieșit din închisoare, după aproape 8 ani petrecuți după gratii, și Nicolae Popa, fost președinte al Gelsor, brokerul care încasa banii de la investitorii FNI și care teoretic trebuia să îi ramburseze în momentul în care aceștia își doreau să-și recupereze investiția. Nicolae Popa a fost arestat la aproape zece ani de la prăbușirea FNI, perioadă în care s-a ascuns în Indonezia.
Pe de altă parte, Sorin Ovidiu Vântu, cel de la care a pornit întreaga escrocherie, a fost condamnat abia anul trecut la 10 ani de închisoare pentru devalizarea Fondului, după mai multe tergiversări.
La înșelăciunea FNI a dat o mână de ajutor și statul prin CEC Bank, care s-a constituit garant 100% al banilor depuși, dar și fosta Comisie Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) sub ochii căreia s-au ademenit cu câștiguri ireale investitorii.
Pe 19 octombrie 1995 când s-a lansat FNI o unitate de fond valora 10.000 de lei vechi, iar în numai cinci ani unitatea de fond a crescut la 99.700 de lei (după ce anterior ajunsese la 997.000 lei și fuse împărtită la zece), ceea ce însemna o multiplicare de 99,7 ori a banilor investiți.
Randamentele uimitoare pe care le Fondul le aducea an de an, de trei-patru ori peste nivelul dobânzilor bancare, a determinat 318.413 investitori din întreaga țară să verse la FNI 7.446,6 miliarde de lei vechi. Pentru mulți, banii puși la FNI reprezentau singurele economii.
FNI a atras, pe parcursul existenței sale, din 1996 până la 24 mai 2000, 318.413 investitori din întreaga țară
Câștigurile senzaționale tot clamate de FNI erau însă numai pe hârtie și erau obținute prin raportarea unui număr al unităților de fond mai mic decât în realitate. În momentul prăbușirii existau în circulație 34 de milioane de unități de fond, în timp ce numărul real era de 74 milioane. Acest lucru înseamnă că valoarea unității de fond comunicată de FNI era dublă față de cea reală. FNI susținea că obține asemenea randamente, deși spunea totodată că aproape jumătate din activele sale sunt cash.
Prezentat ca un fond deschis de investiții, FNI s-a dovedit în final a fi doar o piramidă de tip Ponzi, lichiditățile fiind asigurate exclusiv de sumele depuse de investitori. Așa-zisele câștiguri generate de FNI s-au evaporat tocmai pentru că erau false și pentru că o parte din bani au fost retrași la „timp“ de anumite persoane.
Surprinzător a fost însă că FNI s-a bucurat de un asemenea succes cu toate că a fost pus în picioare la scurt timp după căderea unui alt joc piramidal – Caritas- care a funcționat între 1992 și 1994 și care a atras sute de mii de deponenți cărora le promitea în trei luni creșterea de opt ori a banilor depuși. Ba mai mult, succesul FNI a venit la scurt timp și de la căderea SAFI, o altă cacealma financiară din aceeași categorie. În pofida exemplelor apropiate, nimeni nu și-a pus întrebarea cum puteau FNI, Vlas, Popa și Vântu să producă mai mulți bani decât media pieței, sau poate că și-a pus-o, doar că prea târziu.
Alte titluri din ZF în anul 2000 legate de prăbușirea FNI
♦ SRI a știut și a spus de FNI n CEC va contesta din nou contractul cu FNI
Alte titluri din ZF în anul 2000
0 comments :
Trimiteți un comentariu