Cristian Hostiuc, director editorial ZF: Cel mai mare proces de tipărire de bani din istoria Europei și de salvare a euro s-a încheiat. Cât a câștigat România, cu ce am rămas și ce se va întâmpla în continuare?

Știrea a fost publicată duminică, 16 decembrie 2018, 23:04 în categoria

Cristian Hostiuc, director editorial ZF: Cel mai mare proces de tipărire de bani din istoria Europei şi de salvare a euro s-a încheiat. Cât a câştigat România, cu ce am rămas şi ce se va întâmpla în continuare? Banca Centrală Europeană a ajunțat joi încheierea programului de tipărire de bani

, în limbajul de specialitate QUE-Quantitative Easing (injecție de bani), care a însemnat tipărirea a 3.000 de miliarde de euro.

În 26 iulie 2012, într-un discurs ținut la Londra, Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene

a spus că BCE va face totul (Whatever it takes) pentru a prezerva și a susține moneda unică europeană, euro. Dacă vă amintiți, criza grecească a pus la îndoială euro, iar extinderea ei către Italia și Spania ar fi însemnat prăbușirea monedei unice și căderea economică și politică a Uniunii Europene.

În martie 2015 a început procesul de tipărire de bani, care ar fi trebuit să țină un an și să coste 1.000 de miliarde de euro. Această operațiune a ținut trei ani și a costat 3.000 de miliarde de euro.

Din punct de vedere economic, Europa a reușit să iasă din mlaștina în care risca să se afunde, dar din punct de vedere social și politic a dus la apariția unor monștri – populismul, brexitul, iliberalismul și acum, mai nou, vestele galbene.

Marii câștigători ai programului de tipărire de bani au fost nemții, care au reușit să înregistreze creșteri economice peste așteptări, dar, în schimb, nu au reușit să-și majoreze salariile așa cum cer angajații, și de aceea lumea este furioasă. Piețele financiare și miliardarii lumii au devenit și mai bogați, iar muncitorii, cel puțin cei din Franța, trebuie să se mulțumească cu 100 de euro în plus la salariu.

Acestui italian trebuie să-i mulțumim pentru reducerea dobânzilor: Cum a beneficiat România, și noi românii în mod direct, de cea mai dramatică și mai scumpă frază din lume – ”Whatever it takes”, care a costat până acum 1,2 trilioane de euro, dar care a salvat euro de la dezintegrare și Europa de o stagnare economică

România a fost o beneficiară directă și indirectă a acestui program de tipărire de bani prin:

- scăderea dobânzilor la lei de la 5,6% ROBOR la trei luni la 0,6% în 2017 și 3,3% în noiembrie 2018; dobânda la BNR a scăzut de la 5,25% în iulie 2012 până la 1,75% în 2014 și 2,5% în acest momentl;

- scăderea inflației de la peste 5% la -1%, și 3,5% în acest moment;

- reducerea TVA de la 24% la 19% pentru toate produsele și de la 24% la 9% pentru alimente;

-atingerea unei creșteri economice de 7% în 2017, de la 0,5% în 2012; 4% va fi creșterea economică în 2018;

- stabilitatea remarcabilă a cursului de schimb, care a crescut cu numai 4% între 2012 și 2018, respectiv de la 4,45 lei pentu un euro la 4,65 lei pentru un euro, în timp ce inflația se apropia de 15% în același interval;

- salariul minim s-a dublat de la 540 de lei la 1.162 de lei net, în timp ce salariul mediu a crescut de la 1.500 de lei la 2.700 de lei, adică 80%;

- creșterea economică a Europei în timpul programului de tipărire de bani a dus al noi comenzi și din Europa Centrală și de Est, proces care a dus la crearea a 500.000 de noi locuri de muncă în România;

-scăderea inflației, scăderea dobânzilor la lei, lichiditatea mare în euro și în lei au dus la scăderea dobânzilor la care s-a împrumutat statul – de la 5% la 1%, ceea ce a disponibilizat peste 10 miliarde de euro, bani din care s-au majorat în principal salariile bugetarilor și pensiile.

Guvernele care au fost din 2012 încoace ar fi putut face mai mult în timpul acestui proces istoric de tipărire de bani, dar am ratat investițiile publice, fondurile europene, modernizarea statului. Iar acest lucru ne va costa în următorul deceniu, pentru că tot ce se va face, dacă se va face, va fi mai scump.

Când lumea, băncile, investitorii și piețele financiare se înecau în bani, România nu a pus pe masă proiecte publice care ar fi putut să o ducă înainte.

Guvernele PSD și-au bazat toate programele pe creșterea salariilor și a pensiilor și scăderea taxelor, factură care a putut fi plătită ca o consecință a programului de tipărire de bani a Băncii Centrale Europene.

Dincolo de stat, fiecare dintre noi, persoană fizică sau companie, a beneficiat de acest program uriaș de injecție de lichiditate prin faptul că au scăzut dobânzile la lei și la euro, prin faptul că cursul leu-euro a fost stabil, prin faptul că băncile au dat credite - poate nu suficient pentru companii, dar pentru persoane fizice da -, prin faptul că proiectul

Prima Casă a putut fi susținut din buget, prin faptul că băncile au dat credite pentru case la un cost scăzut.

Dacă ar fi să cuantificăm cât am beneficiat direct și indirect de acest program al BCE, am putea spune că avem cel puțin 10 miliarde de euro în fiecare an de la mijlocul lui 2012 încoace.

Acest program a permis BNR, dincolo de scăderea dobânzilor și stabilitatea cursului, curățarea sistemului bancar de credite neperformante fără costuri imense (în 2012, 30% din credite erau neperformante, iar acum rata a scăzut la 6%), trecerea de la o pierdere a sistemului bancar de 2,3 miliarde de lei în 2012 la un profit de aproape 6 miliarde de lei estimat pentru 2018 și inversarea ponderii valutei (euro) în totalitatea împrumuturilor acordate către lei (în 2012, 65% din credite erau în valută, iar acuma sunt numai 30%, iar 70% sunt în lei), proces care a redus unul din cele mai mari riscuri ale României.

Ce va urma după ce BCE a pus capăt acestui proces istoric prin care a salvat euro?

Probabil că dobânzile la euro vor rămâne în continuare mici și în următorii ani, dar vedem cum se adună nori negri asupra Italiei, care nu și-a curățat sistemul bancar.

Nu știu dacă este bine sau rău, dar vom vedea mai mulți oameni în stradă cerând salarii mai mari, vom vedea mai multe mișcări populiste câștigând teren, vom vedea majorări de taxe asupra bogaților și asupra multinaționalelor, vom vedea semne de recesiune, vom vedea creșteri ale inflației pentru că vor crește prețurile, vom vedea volatilitate mai ridicată pe piețele financiare, iar bursele nu vor mai beneficia de ani de creștere continuă, vom vedea generațiile millennials sau cele Y sau Z tot mai vocale, îmbrățișând o retorică socială, socialistă , anticorporatistă.

Întrebarea este cine va lua locul BCE ca ultim salvator atunci când economiile Europei se vor confrunta cu scăderi, recesiuni și proteste.



Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Cristian Hostiuc

0 comments :

Trimiteți un comentariu