Cât de lungă va fi recesiunea, ce formă va avea criza economică? De „V“, adică va urma o revenire rapidă, de „U“, cu o relansare mai înceată, de „L“, cea mai temută? Turbulențele economice fără precedent create de pandemia de COVID-19 au pus instituțiile de prognoză serios la lucru. Rezultatele pentru Europa sunt, deocamdată, numai de rău.Colapsul economic cauzat de pandemia de COVID-19 este așteptat să fie mai puternic decât Marea Recesiune din 2009, se arată într-un document al Comisiei Europene nepublicat încă, dar văzut de EURACTIV. Analiza nu conține cifre, dar se știe însă că PIB-ul Uniunii Europene a scăzut cu 4,3% în 2009. Alte prognoze încearcă să redea o imagine mai precisă a crizei.
Economiștii de la Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania, estimează că zona euro se îndreaptă spre o contracție de 11,4% a PIB-ului în al doilea trimestru din 2020. Ei mai cred că recuperarea, dacă restricțiile sunt domolite în a doua jumătate a acestui an, va fi sub forma unei reveniri „graduale“ la vremurile de dinainte de criză. Ritmul va depinde de cât de „vindecabile“ sunt rănile din economie. Alți analiști arată că probabilitatea ca relansarea să aibă formă de „V“, de „U“ sau de „L“ va fi influențată de magnitudinea răspunsului instituțiilor de stat și internaționale, dar și de durata efectelor măsurilor de izolare asupra comportamentului uman. FMI, cea mai cunoscută instituție financiară internațională, și poate și cea mai hulită, a calculat că statele UE pierd 3% din PIB în fiecare lună de luptă cu coronavirusul care provoacă COVID-19 și că turbulențele vor provoca „o recesiune profundă în Europa“, scrie EUobserver. Însă „determinarea liderilor din zona euro pentru a face tot ce trebuie pentru a stabiliza euro nu trebuie subestimată“, a spus directorul pentru Europa al FMI Poul Thomsen. El s-a referit la planurile UE de a relaxa disciplina fiscală și de a debloca un fond financiar anticriză.
Aceste planuri pun în conflict direct statele sudice, care vor cheltuieli mai mari din partea UE, deși ele au bugetele predispuse la deficit, și statele nordice excedentare, adepte ale rigorii bugetare. În marile economii europene, serviciile nonesențiale închise prin decret guvernamental reprezintă circa o treime din producție, a explicat Thomsen. Însă în actualul stadiu al crizei principala preocupare a FMI sunt mai degrabă economiile mici din jurul UE. Cu excepția Rusiei și Turciei, care nu privesc cu ochi buni FMI, cea mai mare parte a economiilor emergente noi non UE ale Europei Centrale și de Est au cerut deja ajutoare de urgență prin intermediul mecanismului de sprijin financiar rapid al instituției financiare. Aceste state se alătură unui grup de peste 70 de economii membre ale FMI din întreaga lume.
Șefa FMI, bulgăroaica Kristalina Georgieva, a spus că va fi nevoie de cheltuieli masive pentru ajutarea națiunilor în curs de dezvoltare, avertizând că „este clar că am intrat într-o recesiune“.
Dintre economiile mari europene, cea care influențează cel mai mult soarta Europei este cea germană. Pentru aceasta, Consiliul German al Experților Economici estimează o scădere de până la -5,4% anul acesta dacă restricțiile nu sunt ridicate până la jumătatea lunii mai. Raportul economiștilor arată că intrarea în recesiune este „inevitabilă“. Scăderea de -5,4% este cu puțin sub cea din 2009. Dacă restricțiile sunt ridicate până la jumătatea lunii mai, scăderea economică va fi de „doar“ -2,8%, ceea ce pentru o economie mare cum este cea a Germaniei înseamnă foarte mult. †
Și Franța „va intra în recesiune anul acesta“, a avertizat cu ceva timp în urmă ministrul francez al economiei Bruno Le Maire. Țara, a doua economie ca mărime din zona euro, după Germania, s-a autoblocat pe 17 martie, cu activitatea redusă la minimum și cu toate sectoarele concentrate pe lupta cu pandemia.
Măsuri similare au fost luate de majoritatea statelor din UE. „Luând în considerare amploarea întreruperilor de pe partea de furnizare a capacității de producție a țărilor și din lanțurile valorice globale, intra și extra-UE, nu ne hazardăm spunând că ne putem aștepta ca această criză să fie mai profundă decât Marea Recesiune din 2009“, se arată în documentul Comisiei Europene văzut de EURACTIV. Analiza a remarcat că impactul economic principal s-a schimbat de la perturbări în lanțurile internaționale de aprovizionare, evidente când criza avea la bază turbulențele din China, la suspendarea activităților economice neesențiale în țări din întreaga lume, mai ales din Europa. Aceste efecte asupra cererii, atât în UE cât și în afara blocului comunitar, lovesc gradual, transportul, turismul, hotelurile și serviciile de catering fiind printre primele afectate. Cum situația nu este așteptată să se îmbunătățească în viitorul apropiat, o revenire rapidă (în formă de „V“) nu mai este luată în considerare.
„Evoluțiile recente arată că această criză se transformă într-o criză severă a cererii globale. Acum că facilitățile de producție din China se apropie de o situație de genul <<înapoi la normal>> indicatorii internaționali ai activităților economice nu se întorc la nivelurile anterioare“, arată documentul citat.
În plus, Comisia avertizează că răspândirea coronavirusului în SUA, țara cu cel mai mare număr de cazuri, va prelungi probabil impactul crizei în timp, posibil până în vară.
Apoi, este posibil să apară șocuri secundare. „Impactul unui al doilea val de efecte care poate fi produs de incertitudini și pierderi financiare nu poate fi estimat în acest stadiu.“ Pagubele sunt așteptate să treacă din economia reală în sectorul financiar. Pentru a amortiza șocurile, guvernele ar trebui să adopte măsuri suplimentare în viitorul apropiat. Printre aceste măsuri, Comisia menționează naționalizarea companiilor din sectoarele vitale, un pas „ce ar putea fi necesar“, cel puțin temporar. CE atenționează însă asupra salvării companiilor împovărate până la refuz de „credite nerentabile“.
În evaluarea impactului actualei crize, după cum remarcă Financial Times, istoria poate oferi câteva indicii, dar acestea nu sunt întotdeauna îmbucurătoare. Spre exemplu, un studiu al Federal Reserve of San Francisco a examinat impacturile economice pe termen lung ale unui număr de 12 pandemii începând cu secolul al XIV-lea. Concluzia este că distrugerea de capital și de la nivelul forței de muncă sugerează că „valurile secundare de efecte macroeconomice ale pandemiilor persistă circa 40 de ani“. Însă societatea și tehnologia au mai evoluat de atunci.
0 comments :
Trimiteți un comentariu