În timp ce guvernele lumii pompează miliarde și miliarde de euro, dolari sau alte monede în ecomomii pentru a le scoate din criză, se pune tot mai apăsat întrebarea la cine se va duce nota de plată de data aceasta. Criza anterioară a arătat cât de distructivă poate fi austeritatea. De asemenea, criza trecută și cea actuală au expus o problemă de viață și de moarte pentru actualul model capitalist - o distribuire din ce în ce mai inegală a veniturilor, cu consecințe politice, sociale și economice dramatice. În acest context, revine în forță discuția despre taxarea averilor mari, despre punerea la plată a celor mai bogați oameni. Câțiva economiști cred că este posibilă chiar și o schemă unică pentru impozitarea milionarilor și miliardarilor din întreaga Uniune Europeană.„Chiar trebuie să-i taxăm pe bogați“, scrie progresista The Nation, una dintre cele mai vechi reviste americane, care subliniază că statul California, unul dintre cele mai bogate din SUA, avansează bine în această direcție.
Fiecare idee mare apreciată de progresiști - inclusiv Green New Deal, Medicare pentru toți, îngrijirea universală a copilului și școlarizare liceală gratuită - necesită cheltuieli masive din partea guvernului și o structură de reglementare robustă, arată The Nation. Niciuna dintre aceste propuneri cu necesitate de implementare de urgență nu va fi realizată fără posibilitatea de a inversa patru decenii de austeritate distrugătoare prin majorarea taxelor pentru corporații și superbogați. În ultimii 45 de ani, războinicii culturii dreptei și elita corporativă s-au unit în jurul unui concept simplu care le permite să-și îndeplinească agenda: reducerea impozitelor pentru ei înșiși și desființarea puterilor de executare ale oricărei agenții dedicate binelui de orice fel, inclusiv drepturilor civile, educației publice, mediului înconjurător și forței de muncă. „În loc să ne bazăm pe candidații prezidențiali ca salvatori sau să revizuim la nesfârșit propuneri de politică utopică, este crucial să examinăm ce strategii, conduse de cine, câștigă și de ce, continuă revista americană. The Nation amintește cât de simplă este procedura pentru ca legislativul american să reducă impozitele și cât de complicat este să le majoreze. Unul dintre punctele cheie ale politicilor economice ale președintelui american Donald Trump a fost un pachet masiv de relaxare fiscală de care au beneficiat și marile companii. Stimulul a ajutat economia să avanseze mai rapid decât altele în timpul marii încetiniri de dinainte de actuala criză. Însă când pandemia a lovit, iar afacerile s-au blocat, companiile, mari și mici, au recurs la disponibilizări masive, cerând, în același timp, din nou bani de la stat. Acum, SUA, cea mai mare economie din lume, se confruntă cu cele mai ample turbulențe sociale din ultima jumătate de veac. Noua criză a acutizat până la insuportabil inegalitățile.
În Franța socialistă, condusă de un politician tânăr despre care se spune că este președintele bogaților, într-un joc politic mai bipolar ca niciodată, dezbaterea cu privire la reintroducerea impozitului de solidaritate pe avere - ISF- și, mai larg, despre cine ar trebui să contribuie la achitarea facturii crizei, a reizbucnit cu forțe noi, scrie Le Monde. În discuții, într-o parte sunt susținătorii unei reporniri economice accelerate, gata de a răspunde pozitiv nevoii de a lucra mai mult sau de a reduce salariile. De cealaltă parte sunt cei care intenționează să-i facă pe cei mai bogați să contribuie la plata facturii crizei la sfârșitul unei pandemii care i-a transformat în eroi pe cei din primele linii ale societății. Este vorba de cei care au făcut viața suportabilă în timpul carantinei, de la simplul gunoier la omul care aranjează produsele pe rafturile supermarketurilor și la voluntari. Iar tocmai acești eroi sunt acum amenințați cu pierderea veniturilor de șocul economic al pandemiei. În mijlocul dezbaterii stă președintele Emmanuel Macron, care a retras ISF-ul, iar acum pare că se răzgândește. În parlament, opoziția de stânga intensifică tirul propunerilor de reintroducere a taxei pe averile mari sau cel puțin de creare a unei contribuții excepționale țintite spre cele mai mari averi. Pe 6 mai, într-un interviu cu Le Monde, Laurent Berger, șeful confederației sindicale CFDT, a susținut „o contribuție sporită a celor mai bogați, în special prin aplicarea la veniturile de capital a aceluiași barem ca la veniturile din muncă, la care s-ar adăuga o impunere suplimentară asupra venitului“.
Economista Esther Duflo, laureată a premiului Nobel în 2019, s-a declarat favorabilă reintroducerii ISF în Franța, considerând o astfel de măsură ca fiind Ñrezonabilă“. Mergând mai departe, doi foști consilieri ai candidatei democrate la președinția SUA Elizabeth Warren cu privire la impozitarea celor mai bogați, economiștii Gabriel Zucman și Emmanuel Saez, împreună cu economistul francez Camille Landais, propun introducerea unui impozit temporar și progresiv pe patrimonial celor mai bogați 1%. Aceasta la nivelul întregii Uniuni Europene. Adică o versiune europeană a franțuzescului ISF. Scopul este gestionarea mai ușoară a imensei datorii publice pe care o va crea criza și finanțarea cheltuielilor publice la care au fost forțate guvernele în lupta cu coronavirusul. Acești economiști atrag atenția că cei mai bogați 1% dețin între 20% și 25% din totalul avuției din Franța, Germania, Spania și statele scandinave. De aceea, ei propun ca noul impozit să fie aplicat averii nete (active minus datorii) cu o rată progresivă care ar depinde de mărimea activelor nete. Astfel, cu 1% vor fi impozitate averile nete de peste 2 milioane de euro, cu 2% cele mai mari de 8 milioane de euro și cu 3% cele de peste 1 miliard de euro. Taxa de 3% ar fi aplicabilă pentru circa 330 de miliardari europeni.
Tot Le Monde notează că și în Marea Britanie taxarea bogaților a redevenit o idee populară în condițiile în care șocul economic al pandemiei va provoca „un deficit abisal“ anul acesta, iar după ani dureroși de austritate nici nu se pune problema reînceperii reducerilor cheltuielilor bugetare. Un sondaj de opinie realizat de YouGov în luna mai arată că 61% dintre britanici susțin impozitarea averilor mai mari de 750.000 de lire sterline (850.000 de euro), în timp ce doar 14% se opun.
0 comments :
Trimiteți un comentariu