Paul Milgrom și Robert Wilson, câștigătorii Premiului Nobel pentru economie din acest an, au transformat prin lucrările lor modul în care țările alocă resurse în interesul public, scrie Tim Harford, editorialist la Financial Times.Licitațiile au apărut cu multă vreme în urmă. Cu aproape 2.500 de ani în urmă, istoricul Herodot descria modul în care bărbații licitau pentru cele mai atrăgătoare soții din Babilon. Acestea au fost fără îndoială reinventate de multe ori pe piețe.
Economistul William Vickery a împărțit un Premiu Nobel în 1996 în parte pentru lucrările sale privind teoria licitației. Însă lucrările acestuia nu le oferă economiștilor instrumentele pentru analizarea problemelor complexe de design practic ale licitațiilor.
Aici au intervenit Robert Wilson și fostul său student Paul Milgrom, profesorii de la Stanford care au împărțit Premiul Nobel în științe economice „pentru îmbunătățiri aduse teoriei licitației și inventarea de noi formate de licitații“.
Dincolo de frumusețea teoriei licitației, motivul pentru care aceasta contează este că guvernele au apelat la licitații în ultimele decenii pentru a aloca resurse, printre care drepturi de exploatare forestieră, de explorare minerală și drepturile de a utiliza spectrul de frecvențe radio pentru televiziune sau telefoane mobile.
Alternativa, acordarea resurselor ieftin celui care vine cu cea mai plauzibilă poveste, oferă unele avantaje atât pentru cumpărători, cât și pentru politicieni, dar nu este mai deloc în interesul public.
O licitație cu un design foarte bun obligă ofertanții să dezvăluie adevărul despre propriile estimări ale valorii premiului. În același timp, licitația împărtășește informația respectivă celorlalți ofertanți.
Joshua Gans, fost student al lui Milgrom, în prezent profesor la Universitatea din Toronto, îi laudă pe cei doi câștigători din acest an pentru spiritul lor practic.
Munca lor teoretică este impresionantă, arată acesta „însă cei doi au realizat că atunci când lumea devine prea complexă, nu ar trebui să adere la demonstrarea unor teoreme stricte“.
Licitațiile continuă să fie utilizate pentru alocarea de resurse deficitare, existând un amplu potențial de a le utiliza pe viitor, de exemplu în alocarea drepturilor de a emite dioxid de carbon, în emiterea unei decizii privitoare la ce proiecte de mediu ar trebui să primească subvenții sau în a furniza credite ale băncilor centrale către sistemul bancar în vremuri grele, scrie editorialistul Financial Times.
Și nu numai guvernele folosesc licitațiile. De câte ori căutăm ceva pe Google, reclamele care apar împreună cu rezultatele sunt acolo pentru că au câștigat o licitație complexă. Licitațiile au ajutat la alocarea infrastructurii pe baza căreia funcționează internetul, iar acum ajută la alocarea atenției noastre.
0 comments :
Trimiteți un comentariu