Abandonul școlar cronicizat, analfabetismul funcțional agravat în context pandemic, unde copiii sunt nevoiți să asimileze cunoștințe online, fără o pregătire tehnologică prealabilă, îngrădirea dreptului la educație prin neasigurarea pârghiilor pentru o participare reală sunt doar câțiva dintre monștrii reali din educația românească.Pandemia și efectele sale s-au suprapus peste o serie de vulnerabilități preexistente și chiar și înainte de pandemie, iar accesul la o educație de calitate a copiilor din România era departe de a fi asigurat, observă Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al organizației Salvați Copiii România. „În condițiile în care 41% dintre elevii de 15 ani s-au dovedit a fi analfabeți funcțional, iar într-un singur an școlar (2018-2019) aproape 45.000 de copii au abandonat școala și 12% dintre copiii cu vârsta învățământului obligatoriu se aflau în afara educației la începutul acestui an calendaristic, ne putem da seama că impactul crizei generate de COVID-19 nu face decât să adâncească problemele din sistemul românesc de educație”, spune reprezentanta Salvați Copiii România.
Astfel, din cauza dificultăților tot mai mari de a merge la școală sau de a urma cursurile online, tot mai mulți elevi fie vor abandona școala, fie vor avea un decalaj educațional de nerecuperat având în vedere că mulți dintre elevi nu au resursele necesare pentru a participa la cursurile online, crede ea. „Dacă ținem cont de faptul că, în condițiile în care din ce în ce mai multe școli intră în scenariul roșu, iar cea mai recentă cercetare sociologică a organizației noastre a reliefat faptul că 28% dintre elevi și 43% dintre profesori nu dețin, în tot sau în parte, resursele necesare pentru educația online, este ușor să anticipăm că din ce în ce mai mulți elevi vor fi excluși de la actul educațional și fie vor abandona direct școala, fie vor avea un decalaj educațional de nerecuperat”, explică Gabriela Alexandrescu.
Conform datelor de la organizația Salvați Copiii România, 35,8% dintre copiii din România, adică 1,2 milioane, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, mult mai grav decât în rândul adulților (30,2%), iar în mediul rural acest risc atinge procentul de 44,3% în cazul copiilor, adică 900.000 de copii - doar în comune și sate.
În ianuarie 2020, peste 275.000 de copii aflați la vârsta învățământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la școală, conform datelor de la INS centralizate de Salvați Copiii, iar abandonul școlar anual a atins cifra de 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial și liceal.
Părăsirea timpurie a școlii reflectă incapacitatea de readucere la școală a copiilor, România înregistrând un procent de 15,2% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar 8 clase sau mai puțin, deși ținta fixată de România a fost de reducere a fenomenului la 11,3% până la sfârșitul acestui an.
„În educație, ca și în multe alte domenii, măsurile remediale care pot contracara astfel de decalaje sunt puține, mult prea costisitoare pentru familiile vulnerabile și autoritățile locale din zonele dezavantajate și cu o rată de succes mai mică decât cea a măsurilor de prevenție, menite să păstreze copiii în școală și să-i ajute să aibă rezultate la fel de bune ca ale colegilor lor de generație”, explică reprezentanta Salvați Copiii România.
În ceea ce privește măsurile pe care autoritățile locale ar trebui să le ia pentru a reduce disparitățile din calitatea actului educațional și pentru a asigura echitatea în participarea școlară a copiilor, propunerea Salvați Copiii este de a privi problemele din educație ca fiind profund corelate cu sărăcia și excluziunea socială care afectează o treime din numărul copiilor acestei țări.
„Conceptul ce se poate dovedi mai pragmatic și, deci, mai ușor de operaționalizat, este cel al sărăciei educaționale. Copiii din familiile cele mai afectate de sărăcie sunt mai expuși riscului de a avea rezultate școlare grave. Vorbim de fapt de un cerc vicios în care lipsurile materiale conduc la vulnerabilitate educațională și viceversa. Dovada cea mai bună o reprezintă faptul că la evaluarea internațională PISA din 2018, dintre elevii români dezavantajați social și economic, doar 0,1%, adică unul dintr-o mie a putut ajunge la nivelurile superioare 6 sau 5, adică cele de top, nivelul 1 fiind cel mai scăzut și corespunzător analfabetismului funcțional. Nu putem accepta ca destinul unui copil în dezvoltarea lui școlară și, mai târziu, profesională, să depindă de locul și familia în care se naște.”
Ce ar trebui să facă autoritățile locale? Reprezentanta Salvați Copii spune că „un răspuns simplu ar fi să înțeleagă că educația trebuie considerată o prioritate a acelei comunități locale și să asigure investiții corespunzătoare. Știm că puțini sunt primarii convinși de importanța educației și că majoritatea dintre ei declară că nu au resurse financiare și că tot bugetul este alocat salariilor din administrație”. De aceea, pentru a elimina influența nefastă a intereselor de partid asupra educației copiilor, avem nevoie urgent de un sistem educațional neînregimentat politic, în care competența să constituie singurul criteriu de numire pe toate pozițiile implicate în educație: inspector școlar, director de școală, poziții de conducere din minister etc.
Citiți continuarea pe www.businessmagazin.ro
0 comments :
Trimiteți un comentariu