Georgică Văduva a lăsat marochinăria pentru dulciuri și a ajuns la 18 cofetării sub brandul Georgi: „Am aruncat tone de prăjituri până am învățat ce și cât vrea clientul“

Georgică Văduva, 53 de ani, a pus în plan secund în urmă cu circa zece ani activitatea de marochinărie pentru a deschide un restaurant în București, dar a renunțat rapid și la acel proiect pentru un laborator de cofetărie, iar în prezent este acționar în mai multe firme care operează 18 cofetării sub brandul Georgi, în special în sudul și vestul Capitalei.

Omul de afaceri spune că a început să lucreze în marochinărie de la 17 ani și a trecut treptat de la statutul de ucenic la șef de unitate, iar ulterior, la 40 de ani, a ajuns în poziția de a cumpăra mai multe ateliere de producție.

„Mi-a plăcut însă tot timpul în bucă­tărie“, mai spune antre­pre­norul, care pe lângă cofetăriile Georgi mai deține și restau­rantul The Harp din Piața Unirii.

„Inițial am des­chis un restaurant la Păcii, dar nu am făcut treabă cu el. Cei cu tarabe de lângă mine vindeau mult mai bine, chiar dacă aveau prețuri mai mari. Apoi am făcut o pizzerie și o patiserie și imediat s-a făcut coadă, iar prin 2005 - 2006 am închiriat un spațiu la Orizont (în Drumul Taberei – n.red.), unde am făcut un laborator de cofetărie cu producție și distribuție.

La un moment dat am zis să deschid ușile și să începem să vindem și noi, direct, iar vânzările se dublau de la o zi la alta. Atunci a apărut și brandul Georgi“, povestește Văduva dintr-un birou de doi metri pe doi improvizat în spatele cofetăriei de pe Strada Mărgeanului din cartierul Rahova.

Doar cinci cofetării sunt ale familiei

Deținute exclusiv în familie sunt în prezent cinci cofetării, operate prin firmele Georgi Tosun Impex și Mărgeanului Gold, dar alături de diverși parteneri Văduva mai este acționar și în alte firme care operează cofetării sub brandul Georgi.

„Nu știu cât este cifra de afaceri, e cea de la Ministerul Finanțelor“, spune Văduva, iar datele de pe site-ul instituției arată că firma Georgi Tosun Impex a avut în 2012 o cifră de afaceri de 13,5 milioane de lei (3 milioane de euro) cu 221 de angajați, în timp ce firma Benefic Picasso, deținută alături de Cristian Verdeș, avea în același an 214 angajați și o cifră de afaceri de 11,9 milioane de lei (2,67 milioane de euro).

„Merge din ce în ce mai slab. Nu mai deschid alte unități. Să văd cum decurg lucrurile cu toate scumpirile, dar produsele de patiserie au devenit un moft, nu o necesitate și se vând bine doar produsele ieftine. Toate s-au scumpit, mate­rialele, gazele, astfel că sunt mulțumit să-mi acopăr cheltuielile și să mai rămân cu ceva. Am o armată de oameni și n-aș putea să-i dau pe toți afară.“

Văduva mai spune că reducerea de anul trecut a TVA pentru produsele de panificație a avut efecte benefice, dar acestea au fost anulate rapid de scumpiri.

„Pentru cinci magazine plătesc TVA și impozit 2 miliarde și ceva de lei (vechi, echivalentul a 45.000 de euro – n.red.) pe lună, plus penalități, că nu reușești să dai totul la timp. Reducerea TVA la produsele de panificație ne-a ajutat, am dat prețurile jos, dar când a început să se scumpească făina, a trebuit să revenim la prețurile inițiale.“

Fără povara chiriilor

În urmă cu trei ani, antreprenorul a contractat și credite de peste un milion de euro pentru achiziția de utilaje – o linie de producție pentru covrigi și una de tarte -, dar spune acum despre linia de covrigi montată la Apaca, în zona Politehnicii, că „este spectaculoasă, dar nu merită banii“, în condițiile în care a avut costuri totale de 700.000 de euro pentru acest utilaj.

Unul dintre punctele de sprijin ale afacerii este legat de faptul că 80% din spațiile cofetăriilor sunt deținute în proprietate, astfel că nu există povara chiriilor, mai puțin cel de la Unirii, în care Văduva a deschis o patiserie la începutul acestui an, dar rezultatele sunt deocamdată sub așteptări.

Omul de afaceri spune că se trezește la 5.30 pentru a începe ziua de lucru care se termină la 21.00 și și-a implicat și cei doi copii în afacere, dar se ferește să lase din mână conducerea de teamă că „se alege praful“ după un deceniu de încercări a diverse „rețete“.

„Secretul în cofetărie sunt ingredien­tele și designul, ca la poșetă. Dacă puneai o piele bună, un material bun, și aveai și un design bun, ieșea o poșetă frumoasă care se vindea repede. Chiar dacă ingredientele bune sunt scumpe, deci profitul e mai scăzut, ele îmi asigură rulajul, nu rămân cu marfa pe raft. Am aruncat tone de prăjituri până am învățat ce și cât vrea clientul“, a conchis antreprenorul.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Cristi Moga