Numărul de locuitori scade puternicPopulația îmbătrânește
Femeile pleacă în străinătate la vârsta la care ar trebui să facă copii
Emigranții nu vor să revină acasă
Indicatorii demografici fundamentali ai României arată o situație îngrijorătoare, dacă nu chiar dramatică din perspectiva trendului: populația a scăzut pentru prima dată sub 20 de milioane de persoane din 1968 încoace, 2,35 de milioane de români au plecat în străinătate pentru că economia locală nu le-a oferit locuri de muncă, familiile amână nașterea primului copil, numărul femeilor tinere care pleacă în altă țară crește, în timp ce vârsta medie a populației crește de la an la an.
În timp ce în alte state există programe naționale care să sporească încrederea populației în viitor și astfel crește rata natalității, în România statisticile privind demografia, asemenea celor sociale (care indică pericole economice grave legate de numărul mic de salariați), au fost menționate vag în discursurile politicienilor și numai când interesul politic o cerea, adică în perioadele electorale.
La data de 1 ianuarie 2014, populația României mai număra 19,94 milioane de locuitori, acesta fiind recordul demografic negativ înregistrat pentru prima dată din 1968 încoace. De la recensământul din octombrie 2011 și până anul acesta România a pierdut peste 180.000 de locuitori. În ultimii 24 de ani România a pierdut 2,5 milioane de locuitori.
„Principalele cauze ale scăderii demografice înregistrate au fost legate de migrația externă și de sporul natural negativ. Am remarcat că, dacă în perioada 2007 -2008 a existat o influență mare a fenomenului migrației externe mai mare asupra datelor privind scăderea populației, în ultimii doi an am observat o încetinire a intensității fenomenului migraționist. În 2013, spre exemplu, sporul natural negativ a avut o influență de peste 90% în scăderea populației rezidente, pe când migrația a reprezentat mai puțin de 10%“, a explicat Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică. El a prezetat noile date în cadrul unei conferințe organizate vineri la sediul instituției cu ocazia aniversării a 155 de ani de statistică oficială în România, dar și cu ocazia Zilei mondiale a populației.
Dacă situația este cel puțin îngrijorătoare în prezent, previziunile organizațiilor locale și internaționale privind viitorul demografic al României sunt sumbre: până în 2040 populația totală va ajunge la 16,4 milioane de locuitori, iar până în 2080 la 13,9 milioane de persoane, potrivit prognozei realizate de divizia de populație a Organizației Națiunilor Unite. Ironic, mai optimiste sunt estimările INS și ale Eurostat (biroul de statistică al Comisiei Europene), care văd o populație de peste 17 milioane de locuitori până în 2040 și de peste 14, respectiv 16 milioane de locuitori în 2080.
Incertitudinile legate de viitor, motiv al scăderii populației
Printre cauzele care au condus la scăderea populației se află și scăderea ratei fertilității, care aproape că s-a înjumătățit în ultimele două decenii, ajungând de la 66,3 născuți vii la 1.000 de femei de vârstă fertilă în 1989 la 37,5 în 2012. Pe lângă faptul că femeile din România fac mai puțini copii, statisticile indică și că îi fac mai târziu: vârsta pe care o are o mamă din România la prima naștere este a fost de 26,2 ani în 2012, comparativ cu vârsta medie de 23,7 ani în anul 2000.
„Problema îmbătrânirii populației este una de risc național. Principalul factor care conduce la îmbătrânirea populației este scăderea extraordinar de mare a ratei fertilității populației. Dar această problemă poate fi rezolvată prin programe și măsuri de tipul oferirii unor condiții mai bune de muncă sau politici de încurajare a migrației temporare în detrimentul celei definitive. Este alarmant faptul că scăderea populației are loc odată cu degradarea structurii de vârstă a populației“, a explicat Vergil Voineagu, profesor de statistică în cadrul Academiei de Studii Economice și fost președinte al INS. În opinia sa, scăderea nivelului de trai, stresul de la serviciu, incertitudinea față de viitor și șomajul sunt doar câteva dintre cauzele care au determinat o scădere a natalității în România. Față de 1989 au dispărut 4 milioane de locuri de muncă, ajungând ca în acest moment România să se sprijine pe 4,3 milioane de angajați oficiali, cu un salariu mediu de 1.700 de lei net pe lună (380 de euro) și 1,5 milioane de oameni care lucrează fără contracte de muncă, în agricultură, construcții, turism sau servicii. Cei 4,3 milioane de angajați, dintre care 1,2 milioane sunt la stat, susțin peste 5 milioane de pensionari cu o pensie medie de circa 800 de lei pe lună (180 de euro) și 8-9 milioane de minori. În acest ritm, în care bugetul național de pensii este pe deficit de câteva miliarde de euro pe an, evaziunea fiscală se îndreaptă spre 25% din PIB (30 de miliarde din 140 de miliarde euro), iar multe familii sunt susținute de banii românilor din afară, România va avea o problemă majoră în anii următori atât socială, cât și economică.
Totodată, statisticile mai arată că populația îmbătrânește cu un ritm rapid, simultan cu creșterea speranței de viață a populației (care a ajuns la 74,2 ani în 2012 față de 69,4 ani în 1989).
Cei 2,35 milioane de emigranți sunt cei care modernizează țara
În ceea ce privește o altă cauză importantă a scăderii populației, migrația externă, cele mai noi date, recalculate după un regulament european și valabile pentru 1 iulie 2013, arată că numărul emigranților români este de 2,35 de milioane de persoane, cu 180.000 de persoane mai mare decât soldul înregistrat la recensământul din 2011.
O schimbare semnificativă în structura populației care migrează s-a remarcat în rândul femeilor: a crescut ritmul de emigrare în rândul femeilor plecate în străinătate cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani, față de situația din 2007, când în rândul femeilor emigrante predominau cele cu vârsta mai mare de 50 de ani.
„Dezvoltarea și modernizarea țării nu se fac printr-un volum mare de migranți, ci prin experiența migraționistă. România se schimbă fundamental în funcție de modul în care se migrează, pentru că experiența celor care au migrat în Spania este diferită de a celor care au fost în Marea Britanie, iar modernizarea se face de jos în sus, pe modelele pe care le-au avut în țările în care au fost. Pentru un sfert din populația României, ceasul cultural și social nu mai bate la București, ci la Berlin, la Paris sau la Madrid“, a explicat Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București. În opinia sa, populația care a migrat și care are relații cu alți români din zonele în care au lucrat ca emigranți va ajuta la dezvoltarea și modernizarea țării, dar că această dezvoltare este inconsistentă, în funcție de ceea ce au văzut aceștia în statele în care au migrat.
Pe de altă parte, incertitudinea economiei îi face pe mulți români care lucrează în străinătate să nu mai ia în considerare varianta întoarcerii acasă.
„Dacă nu faci ceva, ca guvern, astfel încât oamenii din diaspora să simtă că sunt luați în seamă, atunci ei nu se vor mai întoarce în țară. Nu le poți oferi salarii mari, nu ai locuri de muncă, dar vot prin corespondență de ce nu le dai? Trebuie găsite acele măsuri care păstrează optimismul viu al migrantului în străinătate. Pentru că țara își va reveni din punct de vedere economic, dar dacă între timp migranții își vor pierde încrederea în viitor, efectele pot fi dezastruoase“, a mai spus profesorul Sandu.
O altă observație făcută de profesorul Sandu a fost aceea că mentalitatea românilor care sunt emigranți s-a schimbat, iar motivele pentru care aceștia nu vor să se întoarcă acasă țin mai degrabă de pretențiile crescute ale acestora vizavi de serviciile publice decât de încasarea unor salarii foarte mari.
„După ce ai stat trei sau cinci ani în străinătate se schimbă foarte multe lucruri. Aceștia sunt oameni care vor altfel de instituții, iar sondajele pe care le-am făcut au relevat faptul că aceștia s-ar întoarce acasă atunci când vor găsi servicii comparabile cu cele din țara în care au emigrat, fie că e vorba de servicii oferite de primărie sau de spitale. De aceea unghiul de abordare al discursului public trebuie schimbat în așa fel încât să fie identificate abilitățile migranților de a ajuta la dezvoltarea țării, nu doar numărul acestora“, a mai spus Sandu.
Un nou fenomen demografic ia amploare: euronavetismul
Scăderea numărului de emigranți români din 2013 a fost o consecință a faptului că perioada de criză care a afectat sudul, centrul și vestul Europei nu i-a încurajat pe români la plecări suplimentare, însă un nou fenomen a început să se intensifice și să micșoreze fenomenul migrației extrene: migrația circulatorie.
„Avem de-a face cu un nou fenomen, cel al intensificării migrației circulatorii, care este puțin vizibil și greu de prins în statistici. Cercetătorii pun pe piață date privind numărul de oameni care au migrat pentru un an de zile sau mai mult, dar există situații precum sunt cele ale medicilor euronavetiști, care își iau timp de o lună concediu și se duc să lucreze în străinătate acolo unde au o oportunitate, să vadă cum e. Ei vin și pleacă, este un euronavetism care ia amploare“, a spus profesorul Dumitru Sandu, de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București.
El a adăugat că o situație similară se întâmplă și în cazul românilor care pleacă să lucreze în agricultură, pe contracte de două sau de trei luni de zile, în state precum Spania, Germania, Olanda sau Marea Britanie. „O parte a populației preferă acest fel de navetism, reglementat. Însă acești oameni se regăsesc foarte greu în statistici, doar în urma unor sondaje. E un fenomen care nu se vede, dar care este fundamental. Pe termen mediu, ne așteptăm ca fenomenul migrației externe pe o durată mai mare de un an să se reducă, aceasta fiind o urmare a intensificării fenomenului de migrație circulatorie“. În opinia sa, euronavetismul este facilitat de fapul că, în prezent, românii au un capital de relații în străinătate foarte mare, fie că e voba de relațiile pe care le au cu rudele, cu prietenii, cu cunoștințele pe care și le-au făcut de-a lungul timpului.
„Problema este că, pentru a reduce costurile și a crește beneficiile acestui fenomen, este nevoie de o instituționalizare a circulației migratorii, pentru că în acest moment în România, spre deosebire de situația din Polonia, se găsesc foarte puține agenții de recrutare de forță de muncă pentru străinătate, iar unele nu sunt legale sau nu sunt credibile.“
Dezastru!
- 19.942.600 de locuitori formau populația României la 1 ianuarie 2014, în scădere cu 1,68 de milioane de persoane față de anul 2002 (pentru prima dată din 1968 încoace, populația a scăzut sub 20 de milioane de persoane.
- 2,35 de milioane de români au plecat în străinătate (conform datelor de la 1 iulie 2013), în creștere cu 180.000 de persoane față de situația din octombrie 2011 (când s-a realizat pentru prima dată recensământul românilor din străinătate).
- 26,2 ani este vârsta medie a mamei la prima naștere (în 2012), comparativ cu situația din anul 2000, când era de 23,7 ani.
- 37,5 născuți vii la 1.000 de femei era rata de fertilitate în 2012, prin comparație cu situația din 1989, când era de 66,3 născuți vii la 1.000 de femei.
- 74,26 de ani era speranța de viață în România (în 2012), față de 1989, când era de 69,42 de ani.
0 comments :
Trimiteți un comentariu